Prestatori de servicii

N-are importanţă ai cui erau suporterii măcelăriţi pe autostradă. Contează doar pentru Poliţie cine i-a bătut. Asta trebuie să afle instituţiile statului, grav vinovate că pe un drum european, la cîţiva kilometri de Bucureşti, un autobuz e oprit, vandalizat, fără […]

N-are importanţă ai cui erau suporterii măcelăriţi pe autostradă. Contează doar pentru Poliţie cine i-a bătut. Asta trebuie să afle instituţiile statului, grav vinovate că pe un drum european, la cîţiva kilometri de Bucureşti, un autobuz e oprit, vandalizat, fără ca oamenii legii să intervină.

Suporterii nu sînt nişte sfinţi, dar nici nu-şi propun să fie. El îşi joacă rolurile, alimentaţi uneori în violenţă de declaraţiile celor din cluburile pe care le susţin. Urlă şi jigneşte patronul, rupe gardul şi dă cu ranga ultrasul. Atmosfera electrică e întreţinută de multe ori voit, arcurile voltaice din peluză vibrează în ritmul impus şi dorit de preşedinţi. Nu e un climat paşnic şi nici n-are cum să fie. De asta există organe de ordine, să reducă tensiunea atunci cînd arcul are prea mulţi volţi.

Jandarmii apar la televizor mai des decît  cartonul cu mira. Nu există meci important fără ca gradele superioare să-şi transporte prin faţa microfoanelor şi camerelor frazele colţuroase, izvorîte din spiritul pătrat-cazon al „reglementelor” pe care le-au studiat în şcoli, între înviorare şi stingere. Jandarmul, ca entitate, e îndoctrinat de şefi că suporterul e un derbedeu care trebuie bătut pînă nu mai suflă. Organul de ordine românesc devine organ de rupt oasele cu bocancul făcut şi pingelit din banii publici.

Aceiaşi jandarmi primesc bani pentru prestaţia lor din fotbal. Cluburile plătesc organele de ordine la fel ca alte servicii. Iată ce frumos sună: spălatul echipamentului, căutatul de chei în buzunarele spectatorilor, tunsul gazonului, bătutul fanilor, însoţitul autocarelor cu suporteri de acasă pînă la destinaţii.

Vandalismele de pe şoseaua Bucureşti-Urziceni s-au petrecut pentru că jandarmii care trebuiau să însoţească autobuzul nu l-au însoţit. Adică slujbaşii statului, ale căror petliţe sînt plătite cu bani de la buget şi care mai sînt retribuiţi şi pe deasupra cu diverse sume de cluburi, au făcut stînga-mprejur şi i-a durut în chipiu ce se întîmplă cu obiectul lor de activitate, autobuzul ieşean.

Cînd un beţiv face scandal pe stradă, jandarmii îl amendează sau, după caz, îl bat. Cînd suporterii rup gardul, sînt alergaţi pe străzile din jurul stadionului şi măcelăriţi. Clubul joacă fără spectatori, oamenii plătesc amenzi. Jandarmii cum răspund? Aşteaptă următorul meci de grad zero, pentru a-şi lua banii şi pentru a-şi etala ţinutele ştoc prin studiourile de televiziune, pe post de actori principali ai unui western, „Fotbalul violent”, în care ei joacă rolul gloanţelor plecate de pe ţeava puştii.