Kakos în suprafaţa de pedeapsă
Clipa în care grecul a dat penalty pentru Urziceni poate fi decisivă pentru reabilitarea arbitrilor români
Era vineri, 4 decembrie, tolba campaniei electorale se cam golise de săgeţi, fazele litigioase ale candidaţilor se isprăviseră, cînd a intrat în scenă grecul […]
Clipa în care grecul a dat penalty pentru Urziceni poate fi decisivă pentru reabilitarea arbitrilor români
Era vineri, 4 decembrie, tolba campaniei electorale se cam golise de săgeţi, fazele litigioase ale candidaţilor se isprăviseră, cînd a intrat în scenă grecul Anastasios Kakos, arbitrul meciului Ceahlăul-Unirea. La ora 22 şi 10, acest tip care seamănă cumva cu Călin Goia de la Voltaj şi care nu demult a fluierat ditamai derbyul Oly-Pao a opinat că fundaşul Dikaba l-ar fi dărîmat pe Onofraş şi a dat, la 2-2 în minutul 85, penalty pentru Urziceni.
N-a fost penalty, cu orice justificări s-ar veni! Nici dacă ne apucăm să calculăm cinetica mişcărilor făcute şi nefăcute, nu se poate da lovitură de la 11 metri. Rezultat influenţat de arbitraj în favoarea campioanei, aşa cum în alte numeroase situaţii Unirea fusese măcelărită de arbitrii, mai ales de cei români. Acum însă, a fost avantajată evident!
De aici încolo, se nasc o grămadă de idei încrucişate. Că străinii n-ar fi cu nimic mai buni decît românii, ci doar, cîteodată, mai credibili. Mai departe, teză susţinută de Gheorghe Ştefan, că grecul e sau prost, sau hoţ. Cum Kakos are ecuson FIFA din 1997, conduce meciuri importante, iar pînă în acel minut 85 arbitrase bine, primarul de Piatra a exclus teza prostiei, dîndu-i liber celeilalte variante. Anume c-ar fi hoţ! La microfonul GSPTV, Dinu Gheorghe, unul dintre talibanii teoriei anti-străini, susţinea că se poate umbla la arbitrii veniţi de pe alte meleaguri. Sau, şi la ei, pentru că la cei români s-a postulat demult că se poate. Păi, în cazul ăsta de ce-i mai chemăm? Măcar păstrăm banii în ţară şi ajutăm şi noi la relansarea economiei naţionale.
Acel moment de timp de la ora 22.10 poate fi clipa de cotitură. Căpeteniile arbitrajului românesc vor milita pentru cultivarea elementului autohton. Cînd se vor cere brigăzi străine, se va invoca siajul lui Onofraş în careu şi chipul pleşuv al grecului.
Personal, nu cred că se poate umbla la arbitrii străini. Se vede însă că unii dintre ei fie sînt modeşti, fie cînd vin în România, mai ales la partide din Provincie, ca vineri seara, au impresia că au nimeit într-un Fotbalistan, într-o ţară primitivă, care apelează la ei ca la nişte Mesii cu fluier cărora li se permite orice. Dacă maestrul Kakos dădea penaltyul de sub Pietricica la Oly-Pao, săreau armatorii pe el şi pleca el împuşcat de pe stadion în locul portarului lui Panathinaikos, ştiţi povestea.
În Românica însă, totul e posibil. Venim, ne dăm puţin mari, facem ce vrem pe teren, luăm baremul gras şi ne întoarcem acasă, lăsîndu-i pe băştinaşi să se încaiere.
Probabil că în asemenea momente, toţi arbitrii români le doresc patronilor de cluburi să dea străinii împotriva lor, în minutul 85, un penalty ca acela de la Piatra Neamţ.