Nea Nicu
Într-o vreme în care nu există zi fără urlete pe tema arbitrajului,
într-o vreme în care aproape în permanenţă e cineva la aeroport să aştepte brigăzile din străinătate,
într-o vreme în care CCA nu mai e clădirea monumentală de pe […]
Într-o vreme în care nu există zi fără urlete pe tema arbitrajului,
într-o vreme în care aproape în permanenţă e cineva la aeroport să aştepte brigăzile din străinătate,
într-o vreme în care CCA nu mai e clădirea monumentală de pe Calea Victoriei, ci uzina arbirtajului, cu delegările ei cu tot,
În această vreme de care vorbeam, într-un apartament din Galaţi, Nicolae Rainea a împlinit, joi, 76 de ani.
Rainea, cîteva locuri goale, apoi Igna, Crăciunescu, Porumboiu, Andrei Rădulescu apoi cîteva pagini albe, în fine, cei de azi.
Trei Mondiale, un European cu finală cu tot, o finală de Cupa Campionilor hamburg-Juve, una de Cupa UEFA, Eindhoven – Bastia. Asta a însemnat Rainea. Azi, Cînd arareori ne vine cîte un Metalist Harkov, nu mai putem de bucurie.
Abia dînd pe Google şi citindu-i palmaresul ne dăm seama unde am fost şi unde sîntem. Şi ne gîndim la nea Nicu, savurînd serile cînd la un pahar de ceva alb ne povesteşte cum i-a dat cartonaş lui Maradona, iar noi avem impresia că vine din altă lume. Ca să ne revenim, sunăm un patron de club să reclame ceva faze litigioase.