Şi ce dacă pierdem cu 5-1?!

Echipa de tineret a fost învinsă la scor în Letonia, dar pe moment priorităţile par altele

Acum 11 ani, echipa Under 21 a României juca în Ghencea împotriva Olandei, meci din turneul final disputat la Bucureşti. Noi, cu Lobonţ, Contra, […]

Echipa de tineret a fost învinsă la scor în Letonia, dar pe moment priorităţile par altele

Acum 11 ani, echipa Under 21 a României juca în Ghencea împotriva Olandei, meci din turneul final disputat la Bucureşti. Noi, cu Lobonţ, Contra, Florentin Petre, Dănciulescu şi nu numai ei, în faţa unei echipe cu Melchiot, Kiki Musampa, Roy Makaay şi Van Nistelrooy rezervă. În tribune, aproape 30 de mii de oameni, dezamăgiţi după înfrîngerea nemeritată cu 2-1, în urma unui meci echilibrat, de excelent nivel. Asta după ce vreo două săptămîni presa încălzise focul partidei, chiar cel ce scrie aceste rînduri, tînăr reporter pe atunci, cocoţîndu-se pe garduri să vadă antrenamentele echipei antrenate de Piţurcă.

Acum am pierdut cu 5-1 în Letonia şi în cele aproape 24 de ore trecute de la fluierul final pînă la contactul autorului cu tastatura nimeni n-a apărut la televiziuni sau pe site-uri să deplîngă rezultatul. Sigur, lumea e ocupată, ba cu restricţionarea accesului în Ghencea, ba cu povestea Altmayer-Alexa-Dinamo Zagreb, ba cu diligenţe pe lîngă Mircea Sandu ca Bergodi să fie lăsat să mai antreneze o dată în România. Nu mai e timp pentru o amărîtă selecţionată de tineret, de care poate să se aleagă praful, pentru că nu interesează pe nimeni, nici măcar cu un gram!

Această selecţionată învinsă la Marea Baltică e mîinele nostru. Aziul ne e aşa cum e, de mîine nici nu mai vrem să auzim. La ce ar folosi? Are vreo importanţă că în România nu există nici un stoper de 20-21 de ani rezonabil? Că la echipa mare trebuie să-l ducem rezervă de fundaş dreapta pe veteranul Panin, pentru că Golanski, Bonfim, Tony sau Helder nu sînt români?

Nu disecăm neapărat înfrîngerea din Lituania, ci efectele ei. Defilăm la acest nivel cu Torje, Bicfalvi, Andrei Ionescu, Mihai Costea, Pîrvulescu. Îi considerăm mari speranţe, auzim de milioane de euro atunci cînd vorbim despre transferurile lor. Ei sînt vîrfurile de generaţie, rezultanţii campionatului ale cărui adjective le rostim mereu la superlativ. Dacă ei pierd cu 5-1, oare în spatele lor ce se află? Nimic, sîntem descoperiţi pentru următorii ani! De la care nu aşteptăm neapărat rezultate colosale la tineret, ci măcar 3-4 fotbalişti rezonabili de la fiecare generaţie.

Nu-i vom avea, pentru că nimeni nu urmăreşte asta. Rapidul se pomeneşte cu 3-4 „nepoţi” în prima echipă, Craiova încearcă să producă, dar o face doar la număr, nu şi la calitate, Dinamo ni-l dă pe Alexe, care s-a rodat la Astra, fiindcă „acasă” nu era loc. Ceilalţi cresc ca plantele, udaţi de ploaie şi uscaţi de secetă, singura calitate pentru care sînt selecţionaţi fiind tinereţea. După ce depăşesc vîrsta lotului, reintră în anonimat, naţionala mare neavînd nevoie de mediocritatea lor.

În România nu veţi vedea niciodată o conferinţă de presă provocată de înfrîngerea tineretului, în schimb veţi asista la discursuri nesfîrşite despre comisii, delegări de arbitri, meciuri cu porţile închise şi domni care apar la televizor ca să se facă ţigani unii pe alţii.Şi-atunci, pierdem şi noi cu 5-1 sau cu cît putem!

P.S.: Sîmbătă şi juniorii mari (cu Alibec în teren) au dat-o în bară. 0-3 în Scoţia! Aţi auzit vreun oficial plîngîndu-se?