Hai să ne jucăm de-a TAS-ul!
Sau despre cum se poate jongla cu propria nedreptate
Ce echipă naţională? Ce Lituanie? Ce preliminarii? Ce Mondiale sau Europene? Alea sînt chestii emoţionale, bune pentru fraierii care încă întrevăd orizonturi şi pentru presa de duminică. Eventual, o jumătate de […]
Sau despre cum se poate jongla cu propria nedreptate
Ce echipă naţională? Ce Lituanie? Ce preliminarii? Ce Mondiale sau Europene? Alea sînt chestii emoţionale, bune pentru fraierii care încă întrevăd orizonturi şi pentru presa de duminică. Eventual, o jumătate de pagină şi luni, printre hectare întregi tipărite despre ultima etapă, de miercuri. Acolo e esenţa, acolo sînt banii, acolo sînt orgoliile! După Marijampole ne întoarcem îndîrjiţi la Urziceni, Timişoara, 6 puncte, TAS, titlu de campioană, locul doi şi locul cît o fi, numai bani de la UEFA să aducă. Nu vizăm performanţa europeană, rîvnim doar acei arginţi, în numele cărora nici o stratagemă nu poate fi inutilă.
De la bun început: punctele Timişoarei au fost luate împotriva logicii, pentru culpe minore, de către un for mondial, FIFA, care a ascultat delaţiunea nedemnă (poate că şi interesată?!) a Federaţiei române. Aceste puncte trebuiau să rămînă acolo, în dreptul lui Karamian şi Alexa, în dreptul lui Nibombe şi Duşan Uhrin şi, cu certitudine, în dreptul lui Marian Iancu.
În continuare: de 9 luni, timp în care s-ar fi putut naşte un copil conceput la data depunctării, o presă interesată în numele cititorilor întreabă, din ce în ce mai plictisitor, ce se mai aude cu acele 6 puncte. Ce mai zice TAS-ul, ce hîrtii s-au mai trimis, cînd vine decizia. I se spune pe ton civilizat şi doct că se aşteaptă, că s-au angajat cei mai buni avocaţi, că se deliberează, că peste o lună, peste o săptămînă, pe data de 5, de 25 sau de 555 ale lunii curente sau viitoare. Titlurile se încalecă în pagini sau pe manşetele micilor ecrane, suporterii nu mai ştiu ce să mai creadă, nu numai ai Timişoarei, ci şi ai Urziceniului, atîţia cîţi sînt, ai lui Dinamo, ai Stelei şi ai oricărei echipe care se poate afla, prin recurenţă, la o distanţă măsurabilă de Timişoara sau de adversarele acesteia.
Acum: se cere acea amînare şi se obţine. De pe 5 iunie pe 11. Adică, dacă acceptaţi, ultima etapă se va disputa cumva în orb. Aşa a vrut Marian Iancu. Să ne legăm la ochi şi să jucăm ultima etapă fără să ştim pe ce loc sîntem, unii sau alţii. Se spune că mobilul a fost asigurarea corectitudinii. Dacă lui Poli (aşa îi vom spune mereu) i se dădeau punctele pe data de 5, abia atunci avea suspans ultima etapă, fiindcă Unirea trebuia să facă măcar un egal cu Steaua, iar Dinamo era obligată să bată la Piteşti şi să se roage pentru încă un puseu de onoare al Braşovului în faţa echipei din Banat. Povestea cu amînarea în vederea corectitudinii e valabilă doar dacă dl. Iancu ştie că nu obţine punctele.
În viitor: cică se va afla pe data de 11, la 10-15 ore de la fluierul final al campionatului. dar dacă oamenilor le vine ideea să mai ceară o amînare? Şi apoi încă una, încă una şi încă una? Dacă UEFA ne va cere să rostim numele echipei înscrise direct în Liga Campionilor şi noi nu vom fi în stare s-o facem? Ne vom agita, poate vom pierde locul, şi în timpul acesta, undeva la Buftea, loc ideal pentru scenarii şi regii, cineva, care iniţial a avut dreptate şi a fost nedreptăţit, îşi va rîde de noi toţi, invitîndu-ne să privim cerul, către TAS, să vedem dacă vin punctele sau nu!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele