Semifinala fără spectatori

Oare sponsorului Cupei îi place să vadă tribunele goale în penultimul act?

FRF reuşeşte miracolul de a avea în organizare Cupa României fără ca acest lucru s-o coste vreun ban. Organizarea meciurilor, pe teren neutru, pică în sarcina uneia dintre […]

Oare sponsorului Cupei îi place să vadă tribunele goale în penultimul act?

FRF reuşeşte miracolul de a avea în organizare Cupa României fără ca acest lucru s-o coste vreun ban. Organizarea meciurilor, pe teren neutru, pică în sarcina uneia dintre echipe. Adică plata oamenilor de ordine, ambulanţă, pompieri, curentul electric de la reflectoare, baremul arbitrilor. Plus că berea agăţată la brelocul federal dă şi o sumă cîştigătorilor, Federaţia rămînînd doar un fel de ochi magic, deasupra tuturor, care veghează în virtutea siglei şi a tradiţiei.

Federaţia mai veghează şi prin Comisii. Regulamentul caduc, adăugat unei tehnici mult mai fine a conducătorilor dinamovişti decît a lui Adi Cristea sau a lui Zicu, transformă penultimul act de la Cluj într-un fel de fotbal de laborator, iar stadionul, într-o seră în care se va auzi cum creşte iarba. Dinamo şi-a dorit să aibă spectatori acasă cu CFR, sîmbăta viitoare, şi a reuşit. Ea e organizatoarea semifinalei cu Timişoara, aşa că închide porţile acum, nu în campionat. Plus că sancţiunile mai mici de două etape sînt inapelabile, deci deranjarea Comisiei de Apel e inutilă.

Greu de spus cum digeră sponsorul Cupei această vidare a tribunei. Ce-i drept, tot la Cupă, şi tot sub sigla sponsorului, s-au petrecut şi evenimentele de la meciul din „sferturi”, cu Rapid. Dar acum, la un eveniment care putea face excelentă propagandă respectivei beri, cearşaful publicitar albastru va fi fluturat doar către cerul de deasupra Feleacului, iar panourile de reclamă vor fi numai şi numai pentru telespectatori. Chiar aşa, ce se întîmpla dacă Dinamo-Rapid pica în semifinale, nu în sferturi? Se juca finala fără spectatori, nu?  Această gîndire regulamentar-absurdă va goni sponsorii, îi va ţine departe de fotbalul care, după ce că are imaginea pe care o are, plin de cătuşe, arestări şi şpăgi, e administrat după reguli numai bune să scoată banii din buzunarul celor care îi oferă cu generozitate.

Toate acestea se petrec pentru că la noi, în Cupă, funcţionează absurda lege a terenului neutru. În baza ei, în „sferturi”, cu excepţia unui stadion oarecum populat la Piteşti, la celelalte trei meciuri, disputate la Buzău, Cluj şi Bucureşti, nu s-au strîns, în total, decît ceva mai mult de o mie de persoane, cu oamenii de ordine cu tot. Vaslui-Urziceni interesează la Buzău tot atîta lume cîtă priveşte un CFR-Pandurii pe stadionul Dinamo. Adică pe nimeni! Se putea juca tur-retur, sau, dacă ne plîngem de criza de timp, la una dintre echipe acasă, prin tragere la sorţi. Dacă tot e organizatoare, s-o facă pe terenul ei. Să vîndă bilete, să împartă încasările cu adversarul şi să dea fotbalului aspectul pe care-l merită. Acum, marţi seara,la Cluj,  vom avea doar o planetă părăsită, de pe care locuitorii au fugit pe furiş, să nu-i vadă paragrafele de regulament!