Bun rămas, domnule general! / Bine ai venit, nea Puiu!

Anghel Iordănescu a admis că atunci cînd era selecţioner, a greşit faţă de presă

Era după-amiază, era primăvară, era soare şi praf în Bucureşti. Vocea lui Anghel Iordănescu se auzea în studioul Gsptv şi, de acolo, în casele telespectatorilor care […]

Anghel Iordănescu a admis că atunci cînd era selecţioner, a greşit faţă de presă

Era după-amiază, era primăvară, era soare şi praf în Bucureşti. Vocea lui Anghel Iordănescu se auzea în studioul Gsptv şi, de acolo, în casele telespectatorilor care urmăreau infinitele avancronici ale meciului cu Serbia.

Ora 14:55,  ziua 26, luna a treia. Generalul de la Pasadena e de acord că atunci cînd a condus echipa României nu s-a îngrijit să aibă cea mai bună relaţie cu presa. „Poate dacă mă ocupam mai mult de comunicare, obţineam mai mult acolo, în America”, încerca să dea Iordănescu timpul înapoi. Pentru cine nu ştie, de aproape 15 ani, Generalul e un tip obsedat organic de acele prelungiri ale meciului cu Suedia.

De ceva vreme, Iordănescu e un tip mai comunicativ. Vine uneori în studiouri, intră prin telefon, se pronunţă ca voce autorizată. Cum să nu fie autorizat un tip care a condus România 8 ani şi Steaua 5? Plus Grecia, plus alte Emirate etc, etc? A lăsat în urmă acea crispare, acea şuviţă pieptănată ca tic nervos, acea mină încruntată, care se încrunta şi mai mult atunci cînd reporterii îl întrebau de ce l-a convocat pe Şoavă.

Avem nevoie de un Iordănescu volubil nu doar ca să dăm sens „specialelor” terlevizate de după-amiază. Antrenorul Iordănescu a trecut prin multe, prin destule ca actualul nea Puiu, persoană mult mai socială, să-i poată învăţa pe cei mai tineri cum pot fi învinse nişte echipe mult mai bune ca tine (Argentina, Columbia de două ori, Anglia), cum se gestionează un lot cu infinit mai multe vedete pe metru pătrat decît cel de astăzi, cum se obţin  trei calificări la rînd (’94,’96,’98).

De asemenea, tot el poate destăinui că e ceva mai greu să conduci Steaua pe vremea lui Valentin şi Ilie Ceauşescu decît în timpurile lui Gigi Becali, cum trebuie procedat ca să dai o sută şi ceva de goluri pe campionat sau cum se poate merge într-un sfert de finală de Cupa Cupelor imediat după Revoluţie, cînd se vînduseră deja jucătorii din generaţia lui Hagi.

Cei care au azi mai puţin de 20 de ani nu l-au prins pe fotbalistul Iordănescu, iar pe antrenorul cu acelaşi nume şi-l aduc aminte doar vag. Pentru ei, poate veni dintre filele arhivelor un nea Puiu de la care au foarte multe de ascultat. Ochi şi urechi!