Să punem şi binele înainte
Dar dacă-i batem pe sîrbi? Atunci ce-o să se întîmple?
De săptămîni întregi ne tocim limba între unghiurile drepte şi aşchiile unei expresii enervante: să punem răul înainte şi să zicem că, Doamne fereşte!, ne bat sîrbii! Ce-o să se […]
Dar dacă-i batem pe sîrbi? Atunci ce-o să se întîmple?
De săptămîni întregi ne tocim limba între unghiurile drepte şi aşchiile unei expresii enervante: să punem răul înainte şi să zicem că, Doamne fereşte!, ne bat sîrbii! Ce-o să se întîmple atunci? Păi cum, ce-o să se întîmple? Piţurcă o să plece sau o să aştepte, aşa cum a zis, să nu mai avem nici măcar şanse teoretice de calificare. O să se ducă probabil la Dinamo, ai cărei acţionari îl curtează mai demult. Probabil c-o să plece şi Lupescu, doar Mircea Sandu i-a cam pus asta în vedere, chiar şi printre rîndurile ultimelor declaraţii. Va merge şi el tot la Dinamo, iar strategia pentru viitorul sezon va fi pusă la cale pe o plajă din Sardinia, pe care cei doi au cugetat împreună şi vara trecută. Şi au cugetat constructiv, de vreme ce la începutul toamnei ne-a bătut de ne-a uscat Lituania.
Iar la echipa naţională o să vină Rednic. Aureolat cu Rapid, cu Dinamo şi, probabil, dacă dulapurile din vestiar rămîn nesparte, la vară, iarăşi cu Dinamo. La cîrma „tricolorilor” Puriul, care nu va mai putea sta strîmb, pentru că aici se cîntă imnul care impune poziţia de drepţi, va trăi o mare dezamăgire. Nu va mai putea aduce jucători africani din liga a doua belgiană, pentru că nu sînt români, şi nici nu va da sms-uri de iubire altor preşedinţi de federaţii.
Dar nu ne-am gîndit deloc ce s-ar putea întîmpla dacă-i batem pe sîrbi. Chiar aşa, de ce ne gîndim mereu să punem, Doamne fereşte!, răul înainte şi nici o clipă să punem, Doamne ajută!, binele înainte. Să zicem că-i batem pe sîrbi. Eroic, mai puţin eroic, mulţumită terenului accidentat de la Constanţa, cum o fi, pe ploaie, pe viscol, numai să cîştigăm!
Îi batem pe sîrbi, am zis! Atunci înseamnă că Piţurcă rămîne, cu şansele lui teoretice cu tot. Iar Rednic rămîne şi el la Dinamo să-l facă nea Vasile într-o zi incapabil şi în altă zi „dom profesor”. Dar dacă-i batem pe sîrbi, ştim dinainte că-i batem pe austrieci? Am făcut noi vreodată, în ultima vreme, două meciuri bune la trei-patru zile distanţă? Şi dacă-i batem pe sîrbi şi pe austrieci, ştim dinainte că luăm trei puncte în Lituania şi măcar cîte unul la Belgrad şi Paris? Cam atîtea ne-ar trebui, dacă vrem să mergem în Africa de Sud, după ce ne-a bătut Lituania la Cluj!
Dacă nu-i batem, e de rău! Dacă-i batem, abia atunci începe să ne doară capul de la atîtea calcule! Problema acestui meci de la Constanţa nu e dacă ne calificăm sau nu, ci dacă mai are sau nu rost să apelăm la aritmetică, această ştiinţă extrem de reconfortantă atunci cînd e vorba de însumat bani şi nesuferită rău dacă trebuie să operăm cu puncte cîştigate pe teren.