Ce frumos pluteşte planeta!

Rapid trăieşte, oferind o frumoasă lecţie de supravieţuire în condiţii extreme

Nescufundată nici măcar în zăpada de la Cluj, planeta continuă să plutească. Se fîţîie prin spaţiu, îşi urmează orbitele, se-nvîrte în jurul Soarelui, continuă să creeze condiţii optime legii […]

Rapid trăieşte, oferind o frumoasă lecţie de supravieţuire în condiţii extreme

Nescufundată nici măcar în zăpada de la Cluj, planeta continuă să plutească. Se fîţîie prin spaţiu, îşi urmează orbitele, se-nvîrte în jurul Soarelui, continuă să creeze condiţii optime legii gravitaţiei.

Undeva la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, în preajma paralelei 45, nu agenţie de turism, nu cîrciumă cu ciorbă de burtă de pe DN 1, ci banală coordonată
geografică, un om între două vîrste pe care la prînz îl durea aprig stomacul, iar seara, în declaraţiile de la televizor, era răcit, constată că rapidiştii au fost bravi. Repetă asta de vreo 10 ori, e singura remarcă pe care George Copos o poate face la vremuri grele de criză, cînd cuvintele vin la fel de greu ca şi contractele cu statul.

Copos a fost zgîrcit cu cuvintele, tocmai atunci cînd ar fi trebuit să fie generos. Dar asta e starea naturală a patronului, el se desparte cu aceeaşi dificultate atît de laude, cît şi de bani. Cu toate că a lăuda nu costă nimic. Nu poţi să nu-l lauzi pe Rada, sau, în fine, duetul Rada-Manea. Lăudîndu-i, parcă-ţi doreşti să nu facă prea repede Rapidul rost de bani, pentru că atunci iarăşi îşi va dori cine ştie ce antrenor străin, iar Rada va fi trimis, conform regulii locului, la echipa a doua. Trebuie obligatoriu să-l lauzi pe Perjă, omul bun la toate, care acum a fost trecut fundaş dreapta, jucînd perfect şi determinînd schimbarea lui Perreira, adversarul direct.

Trebuie iarăşi lăudaţi ambii Andrade (stoperul a jucat bolnav, sufocat de răceală), Lazăr, care ar putea fi bun cu Serbia, la naţională, sau Mardare, care şi-a regăsit aplombul de la
Vaslui. Şi, obligatoriu, Bozovici. Efortul lor a permis echipei să fie la cîrma derbyului din Gruia, să rateze monumental şi să suspine că n-a cîştigat. Nu poţi să laşi în afara laudelor aceeaşi sărăcie, care a trimis Rapidul în nămeţii din Poiană, la peste o mie de metri altitudine, în vreme ce restul echipelor făceau poze la Mediterana, printre palmieri. Acea săptămînă alpină a dat vigoare unor băieţi care acum zburdă, în timp ce Vieira sau Perreira se minunează văzînd zăpada, iar lui Dayro nu-i iese nimic în frigul de la Braşov.

Deşi derbyul de la Cluj s-a terminat 0-0, Rapid a scos în evidenţă limitele campioanei din vara trecută. Învingătoarea Romei înoată din greu fără Trică, decarul, strategul, catalizatorul care a fost vîndut pentru a fi adus pe o grămadă de bani Frangipane, un tip pe care, dacă ar fi fost valoros, sigur Uhrin ni l-ar fi prezentat pînă acum. Cu mîna ruptă a lui Gabi Mureşan, cu accidentarea lui Cadu, care va dura pînă la finalul sezonului, cu apatia lui Culio sau cu nervii lui Dubarbier, CFR pare o cucoană parfumată, care şi-a uitat poşeta acasă şi cere de la trecători un sfanţ, ca să plătească trăsura.