Iancu, Stancu şi Cernat

Ieri, în editorialul „Comisiile lui Bobu” amendam anularea la Comisia de Disciplină a cartonaşului roşu arătat la Tîrgu Jiu timişoreanului Stancu. Totodată, semnalam că lui Marian Iancu i-a scăzut aplombul revoluţionar, înghiţind această zeamă călduţă pe care i-o serveşte FRF […]

Ieri, în editorialul „Comisiile lui Bobu” amendam anularea la Comisia de Disciplină a cartonaşului roşu arătat la Tîrgu Jiu timişoreanului Stancu. Totodată, semnalam că lui Marian Iancu i-a scăzut aplombul revoluţionar, înghiţind această zeamă călduţă pe care i-o serveşte FRF la masa împăcării.

Mă văd nevoit să revin. Marian Iancu a emis un comunicat în care spune că, în ciuda deciziei CD, Timişoara n-l va folosi, măcar şi pentru a nu risca nimic, ştiind că există un caz similar în derulare (Dinamo-Julio Cesar-Vaslui) ratat de instanţele româneşti şi trimis spre soluţionare la TAS. Cum acelaşi comunicat precizează că nu o asemenea decizie normalizează relaţiile cu Federaţia, Iancu părăseşte starea de „secretar cu propaganda”, atribuită în editorialul de vineri,  revenind la condiţia şi principialitatea care l-a consacrat.

În schimb, Emil Bobu rămîne. Daniel Marin Cernat,  preşedintele Comisiei de Disciplină, riscă să intre în Cartea Recordurilor prin cantitatea de decizii abrupte pe care o emite în unitatea de timp. Comisia sa, deşi a fost desfiinţată în mai multe rînduri, s-a regrupat şi a rămas. Ca şi spiritul ei de unealtă cu care în loc să se clădească, se dărîmă necontenit.