Comisiile lui Bobu

În zilele noastre se anulează cartonaşele roşii aşa cum se validau golurile pe vremea Comitetului Central

În martie 2009, FRF, prin Comisia de Disciplină, face ceva pe decizia arbitrului Corpodean, care în meciul cu Pandurii l-a eliminat pe timişoreanul Stancu. […]

În zilele noastre se anulează cartonaşele roşii aşa cum se validau golurile pe vremea Comitetului Central

În martie 2009, FRF, prin Comisia de Disciplină, face ceva pe decizia arbitrului Corpodean, care în meciul cu Pandurii l-a eliminat pe timişoreanul Stancu. Cartonaşul roşu acordat pe teren a fost şters în biroul Comisiei. O Comisie alcătuită din jurişti, din oameni ai paragrafelor şi alineatelor, vine şi face ţăndări decizia disciplinară a unui arbitru.

Povestea miroase urît de două ori: întîi, pentru că acea eliminare, cu penalty cu tot, a fost dictată pe fondul prigonirii sistematice a bănăţenilor, explicată prin faptul că Marian Iancu l-a făcut prost, dobitoc şi în alte feluri asemănătoare pe Mircea Sandu. Duminică seara, cînd s-a disputat partida de la Tîrgu Jiu, directiva părea să fie „măcelăriţi-l pe ereticul Iancu!”. Cum de-atunci încoace Federaţia forţează împăcarea cu liderul opoziţiei din Vest, acum semnalul pare „faceţi-i favoruri lui Iancu, forţaţi împăcarea!”.

În stilul ăsta, arbitrii sînt trimişi în iarbă ca să li se anuleze deciziile la Comisii. Dacă era vorba de o confuzie, Stancu fiind eliminat în locul altcuiva, Federaţia putea îndrepta lucrurile. Dar Stancu a fost confundat cu el însuşi într-o fază în care aşa a decis Corpodean: penalty şi eliminare! Lovitura de la 11 metri s-a ratat, aşa că n-a mai fost nevoie de intervenţia federală. Dacă „pandurul” Păcurar înscria, ce făcea Federaţia, anula şi golul şi relua jocul cu minge de arbitru?

În această lege a fărădelegii surprinde atitudinea pasivă de pînă acum a lui Marian Iancu. Opozantul făţiş şi declarat are datoria de a refuza această pomană ilegală, de doi lei, care-i permite fotbalistului său să evolueze în partida de sîmbătă cu Mediaşul. E un nimic legat cu fundă roşie, un folos necuvenit, un gablonz trimis drept recompensă omului pe care FRF se chinuie să-l declare persona  non grata şi clubului pe care aceeaşi FRF l-a vorbit de rău la TAS, recomandînd tribunalului de la Lausanne să fie neîndurător.

Cu acest cartonaş şters, prin care se intervine abrupt peste suveranitatea arbitrului în teren, ne întoarcem mult în urmă, în anii în care partidul era în toate, maşinile circulau o duminică da şi una nu, uleiul şi zahărul se dădeau pe cartelă, iar libertatea nu se dădea deloc. În 1988, arbitrii anulau (greşit, ca şi roşul dat de Corpodean lui Stancu) golul lui Gabi Balint (ce ironie a sorţii!!!) din finala de Cupă Steaua-Dinamo şi atribuiau trofeul, în birourile Comitetului Central, Stelei. Atunci oamenii înghiţeau găluşca, ştiind că deciziile le iau nişte tîmpiţi ca Bobu, partenerul coanei Leana în aprige şi intelectuale partide de şeptică. Azi, în 2009, cine e coana Leana şi cine e Bobu? Şi are vreun chef Marian Iancu să renunţe la domiciliul forţat în schimbul unui post de secretar cu propaganda federală?