Diplomatul alb-albastru

De 11 luni nu mai e ministru de externe. A stat în fruntea diplomaţiei româneşti fix un an, între aprilie 2007 şi 2008, în perioada în care România făcea primii paşi in UE. A încercat să facă loc nonconformismului într-un […]

De 11 luni nu mai e ministru de externe. A stat în fruntea diplomaţiei româneşti fix un an, între aprilie 2007 şi 2008, în perioada în care România făcea primii paşi in UE. A încercat să facă loc nonconformismului într-un domeniu împovărat de comportamente protocolare. Un semn familiar făcut regelui Spaniei, cu prilejul unei vizite a preşedintelui Băsescu la Madrid, a fost considerat la acea vreme o impardonabilă abatere de la reguli.

Pe intervievat îl apropie de cel care pune întrebările anii de liceu petrecuţi la Craiova (de aceea adresarea va fi directă, deloc diplomatică) în perioada de glorie a Ştiinţei. Motiv pentru care multe dintre destăinuirile lui Adrian Cioroianu vin din zona alb-albastră a fularului de la gîtul său.

Fotbalul înseamnă şutul lui Oblemenco

-Cu ce asociezi cuvintele „sport” şi „fotbal”?
-Cu verdele indescriptibil şi de neuitat al stadionului din Craiova. Cu şutul nemilos al lui Oblemenco. Am crescut acolo de la 5 ani, n-am cum să uit!

-Cît de profundă e legătura ta cu Craiova?
-Era o stare de spirit aparte acolo, de care nu mă dezic nici acum. După marile victorii europene, mă alăturam şirului nesfîrşit de oameni care mergeau să cînte sub balcoanele jucătorilor. Îi simţeam apropiaţi de noi, de suporteri. Ştiam unde stau, le cunoşteam maşinile. Fotbaliştii erau umani, stăteau de vorbă cu noi pe stradă.

-Vreo amintire notabilă din acea vreme?
– Să fi avut vreo 15-16 ani, era, cred, chiar :yn perioada Craiovei Maxima, prin ’82-’83. Într-o zi m-am pomenit că curtea în care locuiam mai multe familii, părinţii, bunicii şi unchii, au intrat Lung, Ungureanu, Geolgău şi Cîrţu! Îl aduceau bandajat pe vărul meu, care avea vreo 10-11 ani!

Cîrţu şi bunica

-Ce se întîmplase?
-Vărul meu juca fotbal, împreună cu alţi copii, pe terenul de bitum din spatele vestiarelor de la stadion. Acolo, în acei ani, exersau „poligonul” cei care dădeau examen pentru permisul de conducere. Un motociclist neatent a dat peste văru-meu. Fotbaliştii au auzit zarvă, l-au văzut pe băiat plin de sînge, l-au suit în Dacia unuia dintre ei, că toţi aveau Dacii, şi l-au dus la spital. Au stat cu el pînă l-au îngrijit medicii, apoi l-au întrebat cum îl cheamă, unde stă, şi l-au adus acasă. Cînd l-a văzut bandajat, bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte!, a începu să se vaite. „Lasă-l, mamaie, că n-are nimic. Îi trece pînă se însoară!”, i-a spus, mucalit, Sorin Cîrţu. Aşa erau fotbaliştii de atunci! Vedete care duceau copiii acidentaţi la spital, apoi acasă!

-Ce înseamnă Craiova de azi?
– Aş fi fericit să pot uita Craiova din anii ’80. Iată că la patruzeci şi ceva de ani, am amintiri foarte de demult! Dacă le-aş putea uita, aş înţelege mai mult din Craiova de azi. Sînt alături de ei, dar sînt mereu tentat să-i compar cu cei de atunci.

-În tinereţe erai fan declarat al lui Dudu Georgescu.
-Nu conta că juca la Dinamo. Pentru mine, era simbolul golului, al eficienţei. Şi al sportivităţii. Nu cred că l-am văzut vreodată faultînd. De fapt, n-a primit :yn viaţa lui nici un cartonaş galben! Cum să nu admiri un asemenea om?

Ambasadorul Mutu

– Ce cantitate de lemn conţine expresia „sportul e cel mai bun ambasador”?
-Foarte mult! Din păcate, mai nou, fiecare român e ambasador. Şi asta ne creează probleme. Dacă am avea ambasadori în Italia doar oameni ca Mutu şi Chivu, ar fi în regulă. Dar :yl avem şi pe Mailat, îi avem şi pe ceilalţi.

– Chiar aşa, recent „s-au făcut eforturi diplomatice” în ceea ce-l priveşte pe Chivu. Elena Udrea s-a întîlnit la Roma cu el.
-Fotbaliştii trebuie să-şi facă treaba acolo. Dacă şi-o fac bine, aduc şi o imagine favorabilă României. Nu trebuie să le punem pe umeri încă o responsabilitate. Dar sînt de acord cu eforturile doamnei Udrea. Şi eu, cînd eram ministru de externe, m-am întîlnit în Spania cu Contra şi cu Gică Craioveanu, olteanul meu!

-Recent, arbitrul Balaj a fost întîmpinat cu ostilitate în Italia, la un meci de Cupa UEFA, după ce pe stadion s-a anunţat că e român!
-Aici e şi vina autorităţilor italiene. Trebuie să li se explice oamenilor că „romeni” nu vine de la rrom, adică de la ţigan. Vine tocmai de la Roma! Am citit şi eu că Balaj a avut cronici potrivnice în „Il Giornale”, deşi arbitrase foarte bine. Dar „Il Giornale” e un ziar din sfera de influenţă a lui Berlusconi, iar între preşedintele Băsescu şi Berlusconi există nişte neînţelegeri.

„Good point”

-Cînd oficialii din sport răspund întrebărilor fără să spună nimic, au ei vreo legătură cu diplomaţia?
-Diplomaţia are un cod propriu, bazat pe fair-play. Din sport, de multe ori, fair-play-ul lipseşte. Acum o sută de ani, ambasadorii se întîlneau, se întrebau unii pe alţii ce le mai fac familiile, apoi spuneau că le pare rău, dar ţările lor sînt nevoite să-şi declare război una alteia.

– Ce înseamnă „politically correct” :yn sport?
-Expresia are şi părţile ei bune. Nu e doar banală, îndeamnă şi la civilizaţie. la dispariţia acelor atacuri directe care poluează aerul sportului.

-A fost „politically correct” gestul pe care l-ai făcut în faţa Regelui Spaniei?
-Şi-a atras o grămadă de critici, dar fără ca oamenii să cunoască semnificaţia lui. S-a zis ceva de „good point”. Nici un „good”, nici un „point”! Cînd pleca spre apartamentele regale, Majestatea Sa mi-a spus că avem aceeaşi zi de naştere, 5 ianuarie, care este „a very good one”, adică una foarte bună, norocoasă. Apoi, în timpul vizitei oficiale, mi-a zîmbit şi eu i-am făcut acel semn, cu degetul mare al mîinii drepte îndreptat în sus. Înseamnă „excelsior”, adică „mai sus”, vine din cultura romană şi e acel semn pe care împăraţii îl făceau atunci cînd arătau că gladiatorii din arenă trebuie să trăiască!

Gigi Becali nu e rasist, ci doar populist

-Ce rezonanţă internaţională poate avea povestea cu Yuksel Yesilova?
– Avem de suferit din cauza unor astfel de episoade. Religia nu e un argument. Şi nu cred că un patron îşi poate concedia un angajat performant pe considerente confesionale.

– Pare Gigi Becali un rasist?
-Eu cred că e mai degrabă vorba de populism. A mizat pe declaraţii care apără fiinţa naţională, dar n-a ţinut cont că poate depăşi limita.

-Moartea lui Marian Cozma i-a apropiat pe români de unguri. A izbutit această tragedie mai mult decît eforturile diplomatice?
-E o situaţie conjuncturală, ca tot ce ţine de suflet. Eu mi-aş dori o înfrăţire reală, poate chiar prin sport. Am putea organiza împreună cu ungurii, de exemplu, un Campionat European de fotbal.

-Ei au stadioane, au unde. Dar noi?
– Se va construi Stadionul Naţional! După părerea mea, e firesc ca fondurile guvernamentale să meargă, :yn egală măsură, spre sănătate, spre învăţămînt, dar şi spre sport şi cultură. Nu mi se pare nimic anormal să ridici un stadion naţional din bani publici. Important e să-l faci! Ca diplomat, mă bucur cînd alţii ne întreabă ce avem, nu de ce nu avem. Poate fi vorba de orice, stadioane, şosele, teatre.

Colegul de la Gazeta Sporturilor
Între septembrie 2003 şi martie 2007, Adrian Cioroianu a avut rubrică permanentă :yn Gazeta Sporturilor. A scris aproape 200 de articole, sîmbătă de sîmbătă. Unul dintre ele, chiar la începutul lui 2007, a avut o istorie aparte. Pe atunci senator, Cioroianu era, concomitent, şi europarlamentar. A pierdut avionul la Bruxelles, apoi şi legătura la Budapesta şi pe măsură ce se apropia seara de vineri, apariţia materialului său de a doua zi era compromisă. A scris pe laptop în aeroport, la Budapesta, iar de la Otopeni primul drum l-a făcut în redacţia Gazetei, unde şi-a scos stick-ul de la gît şi a descărcat articolul direct în pagină.

Fişă biografică
Născut la 5 ianuarie 1967 la Craiova, a terminat Facultatea de Istorie la Bucureşti şi a susţinut doctoratul la Quebec, în Canada, pe „Mitul liderului în România comunistă”. Profesor universitar, senator PNL de Timiş în perioada 2004-2008, europarlamentar (vicepreşedinte al Alianţei Liberalilor şi Democraţilor din Parlamentul Europei) în 2007, actuual preşedinte interimar al PNL Timiş. A publicat numeroase cărţi, a scris, printre altele, la Gazeta Sporturilor, Dilema veche, Suplimentul de Cultură, Cotidianul, Evenimentul Zilei. Are un băiat de 9 ani, care-i poartă cel de-al doilea prenume, Mihai.

„Chivu şi Mutu să-şi facă treaba pe teren. Să nu le punem pe umeri o responsabilitate în plus!”

„Din păcate, sîntem o naţie care nu prea mai face mişcare, şi aici mă includ şi pe mine. Sîntem victimele civilizaţiei de bloc”

„Diplomaţia are apropieri cu sportul. Ambele se bazează pe un cod de reguli, pe fair-play. De multe ori însă, regulile se încalcă”

„Semnul pe care l-am făcut Regelui Spaniei vine din cultura romană!”