Nu e premiere, e mită! Sau şpagă!

Fotbalul pare un locul de muncă ideal, unde unii angajaţi sînt plătiţi de mai mulţi patroni

Vom mai filosofa multe seri lungi de iarnă, răsfoind maldărul de stenograme care creşte de la o zi la alta, asupra moralităţii şi legalităţii […]

Fotbalul pare un locul de muncă ideal, unde unii angajaţi sînt plătiţi de mai mulţi patroni

Vom mai filosofa multe seri lungi de iarnă, răsfoind maldărul de stenograme care creşte de la o zi la alta, asupra moralităţii şi legalităţii premierii altor jucători decît ai tăi. Făptaşul numărul unu ne transmite că e şi legal, e şi moral şi nici nu îngraşă!  Va premia cît va putea, indiferent la zbaterile celor care spun că asta e mită!

De fapt, premierea e mită doar la tribunal. Altminteri, în argotica lume a fotbalului, e ŞPAGĂ! E ca şi cum i-ai da unui medic bani să te opereze mai bine. Dar aici se poate spune că sistemul sanitar e la pămînt, că medicii au salarii îngrozitor de mici şi că, la cinci sute de euro pe care-i ia drept leafă, un medic poate fi neatent, luînd exemplul lui Ciomu.

De trei ori, pentru aceeaşi muncă
La fotbaliştii premiaţi, e altceva. România a devenit Nirvana economiei mileniului trei, oamenii ajungînd să fie plătiţi ca-n poveşti, de trei ori pentru aceeeaşi muncă! Un narator plastic, talentat şi adaptat vieţii pastorale, aşa cum e întîiul premiator al ţării, ar putea spune că fotbaliştii sug la trei ţîţe deodată, nu la două, aşa cum în necunoştiinţă de cauză, a fost construită zicala populară. Jucătorul cutare are un contract cu clubul său, de unde e plătit o dată. Mai are negociată o primă pentru un anumit meci. Deci a doua plată! Şi iat-o şi pe a treia, străvechea, morala şi legala premiere, venită de la un alt club! Trei plăţi pentru o singură prestaţie, un mecanism economic pe care dacă-l află sindicatele, nu se mai lasă de greve cîteva sute de ani!

Şi arbitri se pot premia…
Dacă tot e morală, legală şi binefăcătoare, de ce s-ar opri premierea la fotbalişti şi n-ar merge mai departe, şi la cavalerii fluierului? Alo, domnu’ arbitru, ce barem ai matale astăzi? O mie cin’sute, nea Gigi, că l-a mărit Costică Vîlcea, l-a aliniat la normele europene, a zis că dacă ne dă bani mai mulţi pe cale legală, nu mai punem botu’! Ce vorbeşti, băiete! Mai ia de la mine zece mii, să mă arbitrezi corect! Sau mai ia douăzeci să-i arbitrezi corect pe ăia cu ăilalţi, că eu trag la titlu şi am nevoie de rezultat bun la indirecte!

…..şi chiar judecătorii
Dacă e legală la fotbalişti, de ce n-ar fi premierea legală la şi la arbitrii? Ce, primesc bani ca să nu fie corecţi? Nu, în nici un caz! Primesc bani să-şi facă treaba mai bine, mai corect, mai aplicat! Şi dacă tot practică premieri la fotbalişti, darnicul premiator din Pipera poate găseşte o formă legală de premiere şi pentru completul de judecată! Că nici pe judecători nu i-ar plăti să se dea la o parte, ci doar să cîntărească faptele mai cu viaţă. Sau mai cu suflet!

P.S. Că tot am vorbit de arbitri, amicalul România-Croaţia din 11 februarie va fi condusă de Cristi Balaj. Nu e o greşeală, sînt două! Întîi, că delegarea unui român la un meci împotriva unei reprezentative cu cotă, e un act de sărăcie. Puteam să aducem un bulgar, un ungur, ceva! Niciodată amicalul Anglia-Germania nu va fi condus de un englez! Apoi, îl punem pe Balaj într-o postură jenantă, cerîndu-i să aleagă între patriotism şi huiduielile tribunei!