Muncitorii
Stenogramele arată că patronii şi preşedinţii nu fac blaturile singuri
Să lăsăm patronii de cluburi, să nu-i mai băgăm în seamă, pentru că ei sînt răul fotbalului! Corect, aproape în totalitate. Să scriem şi să vorbim mai mult despre jucători, […]
Stenogramele arată că patronii şi preşedinţii nu fac blaturile singuri
Să lăsăm patronii de cluburi, să nu-i mai băgăm în seamă, pentru că ei sînt răul fotbalului! Corect, aproape în totalitate. Să scriem şi să vorbim mai mult despre jucători, pentru că fotbalul e al lor, le aparţine lor, ei îl fac, ei îl joacă, ei îl întreţin. Corect şi aici, de la un capăt pînă aproape de celălalt. Mai rămîne o portiţă de incorectitudine, pe care ultimele stenograme o cască, parcă, şi mai mult.
„Mă duc direct la…la…la…la muncitori!” Aşa se exprimă unul dintre actorii unui rol principal în vodevilul stenogramelor. Adică la jucători. Muncitorii sînt jucătorii! Ei sînt destinatarii finali ai banilor. Aflăm fără surprindere că patronii sună jucătorii altor echipe şi constatăm, de data asta cu totul surprinzător, că uneori acei jucători nu refuză tîrgul. Pe lîngă prima de la propriul club, în multe cazuri, fotbaliatorii noştri (am folosit termenul peiorativ fiindcă fotbaliştii adevăraţi nu fac asta!) acceptă şi bani din alte părţi. Sigur că primesc stimulentele pentru a cîştiga, nu pentru a pierde, pentru a lupta, nu pentru a se da la o parte. Dar, dacă ai luat bani de la Neţoiu să lupţi contra unora pe care Neţoiu îi vrea băgaţi în clasament sub echipa sa, ce faci atunci cînd joci contra lui Neţoiu însuşi? Dacă ţi-a dat o dată, îţi mai dă încă o dată şi-atunci sigur că nu ţi-e prea greu să te dai la o parte!
În general la jucători, la muncitori, cum sînt denumiţi ei plastic, se umblă atunci cînd la conducători nu se poate. Porumboiu, de exemplu, e dobitoc şi prost, nu înţelege, şi atunci trebuie contactaţi muncitorii. Iar muncitorii, nu numai ai Vasluiului, dar şi ai altora, acceptă bucuroşi un bănuţ negru pentru zile albe!
Nu e vorba de nişte jucători anume, ci de jucători în general! Numele lor implicate în astfel de acte de prostituţie nu îi dezonorează doar pe ei, ci dezonorează acest fotbal despre care acum spunem că e curat ca lacrima, iar peste cîteva luni, cînd vin stenogramele, descoperim că e murdar pînă în cele mai tainice ascunzişuri. Fotbalul e mereu curat la timpul prezent şi mereu mizerabil la timpul trecut, şi aşa va fi pînă cînd prezentul va urma trecutului, iar trecutul va premerge prezentul. Adică aşa va fi mereu!
Pe mulţi dintre patroni îi ştim că sînt aşa cum sînt şi îi acceptăm, în numele ratingului, al tirajului sau măcar în virtutea obişnuinţei. Pe fotbalişti, pe aceia dintre ei care aşteaptă prin parcări suta de mii venită „la indirecte” nu-i putem clasifica decît ca pe nişte traseiste care coboară dintr-o cabină ca să se suie în următoarea, fără măcar a mai avea timp să se şteargă la gură cînd trec de la un şliţ de patron la altul.