Vremea dacilor contemporani

Rednic crede că antrenamentele la munte sînt de pe vremea lui Burebista şi Decebal

Un NU hotărît muntelui românesc, un DA rostit cu toată gura Antalyei, Spaniei, Portugaliei! Se traduce, în viziunea antrenorilor contemporani, prin calitate în detrimentul cantităţii. Aşa […]

Rednic crede că antrenamentele la munte sînt de pe vremea lui Burebista şi Decebal

Un NU hotărît muntelui românesc, un DA rostit cu toată gura Antalyei, Spaniei, Portugaliei! Se traduce, în viziunea antrenorilor contemporani, prin calitate în detrimentul cantităţii. Aşa o fi!

Pînă acum cîţiva ani românaşii frămîntau nămeţii de la Poiană, Predeal, Forban, Vatra Dornei sau Stîna de Vale. Era OBLIGATORIU să stai vreo zece zile la munte. Fără minge, eventual cu ceva saună şi bazin. Acum se trece direct la minge, se joacă împortiva unor chinezi, unor azeri de la tineret sau contra lui FC Zurich, care nu-i chiar neica nimeni, fiind lider în Elveţia.
Pantele înseamnă în viziunea lui Rednic amintiri cu Burebista şi Decebal. Călări, amîndoi. Inclusiv pe el, pe jucătorul Rednic, îl ducea Mircea Lucescu în Poiană, cu Dinamo şi cu echipa naţională. Vremuri revolute!

ZICE-SE C-AR FI MAI BINE AŞA. CU CALITATE, CU MINGE, CU MULTE JOCURI. În Turcia sînt terenuri, nocturne, bazine, tot ce trebuie. Se practică varianta asta, pentru că occidentalii, pe care-i copiem în tot şi-n toate, nu se luptă nici ei iarna cu zăpada. În primul rînd, pentru că nu prea au. Apoi, fiindcă n-au timp. La ei pauza de iarnă e de cel mult trei săptămîni, timp în care nemţii joacă prin săli, iar Milan dă o talpă în Dubai. La noi se stă trei luni, decembrie, ianuarie şi februarie. Aşa că timp de munte ar fi. Dar nu mai e la modă.

Adoptăm foarte uşor comportamentul occidental, dar CÎND TREBUIE SĂ JUCĂM LA MIJLOC DE SĂPTĂMÎNĂ ÎN CUPELE EUROPENE ŞI ÎN WEEK-END ÎN CAMPIONAT, ZICEM CĂ NOI NU PUTEM SĂ DUCEM RITMUL ĂSTA! Uităm că echipa naţională a Franţei, înaintea tuturor turneelor finale, urcă pentru o săptămînă în Pirinei, la peste 2000 de metri altitudine. Nişte jucători, ceva mai mari şi mai pregătiţi decît ai noştri, obosiţi după un sezon de 9-10 luni, sînt refrişaţi la aer curat şi astfel mai pot suporta încă o lună de cantonament.

Nu există o reţetă unică. Doar moda e cea care decide. Acum se poartă turneele afară, iar muntele e privit ca o pereche de pantaloni evazaţi, scoşi din dulap de tata, nostalgic după anii tinereţii. Dar parcă ÎN ANII CÎND SE ALERGA PE SUB BRAZII ÎNZĂPEZIŢI, NU ERAU ATÎTEA LEZIUNI MUSCULARE, nu era înghesuială aşa mare la clinica din Bologna, iar după accidentări grave, ca aceea a lui Zicu, nu se revenea într-un an şi jumătate, ci ceva mai repede. Chiar aşa, Burebista şi Decebal or fi fost vreodată accidentaţi?