Băncile noastre șubrede
Ba antrenează secundul, ba interimarul, ba cineva fără patalama. Doar jumătate dintre echipele de prima ligă sunt în regulă
Să explicăm din start ce înseamnă să fii cu totul în regulă. Adică să stai pe banca unei prim-divizionare în calitate de posesor al licenței PRO și să fi fost adus la acea echipă pentru a îndeplini funcția de antrenor principal, nu pentru altceva. Mai clar, dacă ai actele de studii tehnico-tactice în regulă, însă ai venit în calitate de secund al altcuiva care a plecat, iar tu ai rămas, e în regulă din punctul de vedere al licențierii, însă menirea ta inițială la acel club n-a fost de antrenor principal, ea fiind doar rezultatul unei conjuncturi.
Meciul fără „principali”
Exemplul care a generat subiectul a fost recentul Iași-Craiova 0-3, unde ambele echipe se aflau în cea mai pură stare de compromis. La moldoveni, Adrian Kereszy îi ținea locul lui Andrei Cristea (în urma unei derogări obținute de la Federație), însă Cristea oricum n-are licență PRO. Și oricum la Poli Iași nici înainte lucrurile nu erau așa cum scrie la carte. Echipa o conducea Pancu, dar licența PRO o acoperea Mugur Cornățeanu. Dincolo, la olteni, Dragoș Bon era un „interimar” între Papură și cine-o fi să fie.
Straniul derby
Sunt departe vremurile în care „Clasicul” României propunea confruntări tactice Cornel Dinu-Emeric Ienei, Mircea Lucescu-Anghel Iordănescu sau măcar Reghecampf-Rednic. Afișul actual, Gane-Petrea, e încă un argument că Derby-ul nu mai e ce-a fost odată. Gane e licențiat, însă a venit la Dinamo în calitate de secund al lui Contra și a rămas după plecarea lui Cosmin. Iar apariția lui Petrea e cu totul surprinzătoare, chiar dacă rezultatele și jocul îl recomandă. Senzația de la început a fost că el e bumerangul lui Reghecampf. Ea s-a mai atenuat în timp, dar antrenorul FCSB-ului e încă departe de a avea dimensiunea profesională a unui consacrat.
Cine e în regulă
Edi Iordănescu la CFR, Săndoi la Chindia, Rednic la Viitorul, Gyuszi Balint la UTA (licență PRO de dată recentă), Neagoe la Astra, Ciobotariu la Sibiu, Teja la Mediaș, Bogdan Andone la Voluntari. Ei sunt cei care au fost aduși la echipele lor să fie antrenori principali și au și diploma corespunzătoare în buzunar. 8 situații din 16, adică doar jumătate dintre echipe îndeplinesc pe de-a-ntregul criteriile. Sau, cu alte cuvinte, celelalte 8, cealaltă jumătate adică, se află în afara situației clasice și normale.
Jonglerii
Am vorbit deja de Iași, Craiova, Dinamo și FCSB. Se cuvine s-o scoatem cumva din cauză pe Sepsi, unde conduce secundul Ilyes, pentru că Leo Grozavu are Covid, dar situația durează deja de câteva etape, antrenorul principal a făcut o formă severă și mai trenează ceva până va reveni. Situația de la Botoșani o știm. Marius Croitoru e antrenor al portarilor în acte, licența PRO fiind acoperită de ex-gălățeanul Mihai Ciobanu. La fel la Clinceni, Marin Dună e posesorul patalamalei, Ilie Poenaru e conducătorul efectiv al băncii tehnice. Iar la FC Argeș, deși la rampă apare Mihai Ianovschi, se zice că antrenorul propriu-zis ar fi Andrei Prepeliță.
În așteptarea unui Hansi Flick
Sigur că există imensul contraargument oferit de Bayern, unde Flick a fost adus ca interimar și a câștigat tot ce se putea câștiga, reușind din această postură mai mult decât Trapattoni, Klinsmann, Magath, Ancelotti sau Guardiola la un loc, pentru că niciunul dintre acești corifei ai antrenoratului n-a izbutit să-i ducă pe bavarezi spre trofeul Ligii Campionilor. A făcut-o mult mai ștersul ca biografie Hansi, și încă de-o manieră impresionantă! Dar în timp ce Bayern a reacționat imediat și i-a făcut lui Flick contract de antrenor principal până în 2023, și un salariu pe măsură, provizoratele noastre sunt șubrede, se năruie de la o etapă la alta, lasă senzația că suntem pe un șantier unde într-o parte se construiește, iar în alta se dărâmă.