Dan Petrescu, dinte pentru dinte
La mai bine de două luni de la despărțirea de Bursuc, rufele murdare, spălate în familie, continuă să atârne pe frânghia CFR-ului.

Nu va fi vorba în acest text despre Kayserispor, lanterna fierbinte a campionatului turc, pe care Petrescu e tentat s-o țină în mână. Echipa lui Silviu Lung junior, Săpunaru și Alibec e doar posibilul viitor context al carierei lui Petrescu.
E important însă și trecutul lui recent, fiindcă plecarea de la Cluj continuă să provoace zgomote. De data asta, sunete de freză, polizor și alte unelte folosite în cabinetele stomatologice.
(Aproape) trei
A apărut recent în spațiul public, în Fanatik mai exact, o confesiune a patronului Neluțu Varga referitoare la motivul decisiv al despărțirii de antrenorul care a adus (aproape) trei titluri de campioană CFR-ului. Paranteza cu „aproape” se referă la faptul că la al doilea dintre succese antrenorul a reapărut abia în buza play-off-ului pe banca de unde plecase, completând munca din acel sezon a lui Edi Iordănescu, Conceicao și Minteuan, dar strângând în jurul său energiile fără de care e foarte posibil ca acea performanță din 2019 să fi fost ratată.
Altfel, falimentul
Bănuiala rezidă și din aceea că în decursul absenței de șapte-opt luni a Bursucului s-au întâmplat mai multe necazuri, inclusiv cel de amplă rezonanță cu Dudelange. Însă cu două titluri, cu două și jumătate sau cu trei, Petrescu tot decisiv e pentru istoria recentă a CFR-ului, pentru că în absența acestor performanțe în serie, completate cu trasee europene remarcabile, probabil că acel faliment despre care s-a tot vorbit în ultima vreme dinspre Cluj s-ar fi așternut peste culmile domoale care duc către stadionul din Gruia.
Cum e cu măselele
În materialul despre care vorbeam, patronul CFR-ului se plânge (ce-i drept, nu asumat, ci indirect, „pe surse”) că pe lângă atmosfera insuportabilă, de teroare, creată în club, pe lângă cele patru înfrângeri consecutive din final de noiembrie, culminând cu eliminarea din Cupă în fața Politehnicii Iași, antrenorul ar fi încărcat conturile echipei cu o factură de aproape 20.000 de euro, reprezentând contravaloarea unei complicate lucrări dentare de care ar fi beneficiat într-un cabinet stomatologic clujean, deținut de un medic prieten cu patronul Varga.
Bonusuri și deconturi
Și încep socotelile. Salariu anual de 500.000 de euro. Bonusuri pentru titlu, pentru accederea în grupele Europa League, prime duble la meciuri câștigate și așa mai departe. Cu totul se ajunge la aproape 1,8 milioane de euro câștigați de antrenor în ultimul său sezon vișiniu.
La banii ăștia nu poți să dai a suta parte din ei (cam atât vin 20 de mii de euro din 1,8 milioane) ca să-ți repari dinții?
Cam așa sună reproșul, cam de-aici izvorăște enervarea lui Varga, devenit vulcan în erupție atunci când i-a sosit factura de la cabinetul prietenului stomatolog. Și se adaugă listei de reproșuri faptul că n-a suportat ca echipa sa să fie eliminată din Cupa României de ieșeni. Și l-a dat afară pe Bursuc.
Câteva întrebări
Dar când a luat trei campionate la rând a suportat? Victoriile cu Celtic și Lazio i-au căzut bine la stomac? A luat calmante ca să îndure supliciul calificării în primăvara europeană?
Când în conturile CFR-ului intrau puhoaiele de bani de la UEFA, situația era tot de neîndurat? Ar fi vrut să obțină aceste lucruri cu un antrenor plătit cu cinci mii de euro pe lună, eventual cu salariul întârziat vreo șase luni? Cu unul care să nu vrea prime de joc și care se duce să-și pună dinții din împrumuturi de la CAR?
La câte a făcut pentru CFR (e adevărat, fiind plătit pentru asta, dar în urma unei înțelegeri pe care n-a impus-o doar antrenorul, ci au agreat-o ambele părți), Varga ar fi trebuit să se ofere el să-i plătească tratamentele stomatologice lui Petrescu. Și dacă era cazul, să-i pună dinți și-n frunte, și-n palmă, și-n talpă.
Plângându-se, fie și indirect, pe surse, cât a suferit el cu Dan Petrescu, Neluțu Varga reușește doar să se facă de râs!