Totuși, Best XI n-are meci mâine!

France Football a alcătuit o formulă ideală a tuturor timpurilor de parcă ar vrea s-o trimită imediat pe teren în fața unui adversar invizibil

Așadar: Iașin – Cafu, Beckenbauer, P. Maldini – Pele, Xavi, Matthaus, Maradona – Messi, Ronaldo, Cr. Ronaldo. Cu precizarea că acel Ronaldo din centrul atacului e Luis Nazario da Lima, „Dințosul” de la granița dintre milenii.

Trei brazilieni, doi argentinieni, doi nemți, un sovietic, un spaniol, un italian și-un portughez. În istoricul duel al Sudamericii cu Europa, câștigă vechiul continent cu șase la cinci. Strâns, la limită!

France Football în mintea noastră

Decenii la rând revista pariziană a fost Nordul microbiștilor de pretutindeni. Ei dădeau Balonul de Aur, Gheata de Aur, tot ce era de aur în legătură cu fotbalul.

Ne uitam cu toții în gura lor, smeriți ca-n biserică, le învățam pe de rost postulatele, nu era, firește, nimic de comentat în ceea ce emiteau ei. Pe vremea comunismului, dacă puneam mâna pe vreun număr subversiv-clandestin al revistei, îl păstram cu sfințenie. Erau alfa și omega, le înghițeam pe nemestecate orice propoziție.

Inclusiv decizia de anul acesta, de a nu acorda Balonul de Aur, pentru că probabil ar fi trebuit să-l dezinfecteze și să-i pună mască. În loc de Balon ne-au servit acest „11” ideal. Ideal pentru ce?

Formula televiziunii color

Ieri, maestrul Radu Cosașu, abordând subiectul, reclama absențele lui Garrincha și Cruyff. Are perfectă dreptate! I-aș adăuga pe lista marilor absenți pe Di Stefano și pe Puskas.

Ideea care se desprinde din lecturarea „formulei ideale” e că aceasta se plasează prea puțin în trecut și vine prea mult spre zilele noastre. Singurul care n-a prins televiziunea color e Lev Iașin, strecurat printre oamenii vremurilor noastre ca un soldat sovietic îmbălsămat în Piața Roșie.

În rest, la retragerea lui Pele s-a scris „Love” pe o tabelă electronică, adică tehnologia deja avansase, mâna legată de gât a lui Beckenbauer, ediție 1970, a fost imortalizată color, iar despre ceilalți există milioane de mărturii video în spațiul online filmate la cea mai mare rezoluție.

Prea puțin din ce a fost măreț sau legendar în fotbalul anterior perioadei 4K și-a făcut loc în această formulă, care vine spre zilele noastre cu Xavi și Matthaus, doi fotbaliști foarte buni, dar nu genii, și-i dă uitării pe mulți din vremurile în care ne place să spunem că se juca „cu basca pe cap”.

Echilibru între compartimente

1 – 2, 5, 3 – 10, 8, 8, 10 – 10, 9, 7. Acestea sunt numerele de pe tricourile titularilor. Trei decari în formula de bază (spre final de carieră Matthaus a lăsat și el 8-ul pentru 10, iar Xavi avea 8 la națională, la Barca însă purta 6). Lipsesc 4 și 11, așadar, nu sunt acoperite toate posturile! Ce ne facem, dragi colegi de gintă latină?

Nu ne facem nimic, că echipa asta nu joacă mâine, nu vine niciun atacant advers să ne învăluie pe flancuri, ba chiar suntem bine acoperiți defensiv, pentru că avem doi închizători, Xavi și Matthaus, iar Maldini poate strânge și el în centru, că a jucat la viața lui și stoper, nu doar fundaș stânga.
Stoper era taică-su, răposatul Cesare, imens și el, absent cu desăvârșire de pe lista convocărilor. Echilibrul între compartimente e firul roșu al acestui Best XI.

Acoperirea tuturor zonelor, dinamică, siguranță, chestiuni pur tactice. Deși cea care ar fi trebuit să iasă la iveală era emoția.

Polliticaly correct

Asta e caracterizarea formulei ideale emise de France Football. Să nu se supere nimeni dintre cei care s-ar putea supăra. Să fie mulțumiți și europenii, și sud-americanii, ba chiar și Putin, că doar în poartă e taica Iașin, contemporanul lui Hrușciov.

Cei mai demult călătoriți din această lume, Garrincha, Di Stefano, Puskas, Cruyff, să stea acolo unde sunt, în loc cu verdeață multă, unde nu există nici întristare, nici suspin.

Și-așa e o concesie că echipa are în componență doi defuncți, Iașin și Maradona, ultimul, cald încă!

Poate că e prea mult sarcasm în aceste rânduri, dar noi, cei care ne-am hrănit tinerețile tot mai îndepărtate cu poveștile și legendele fotbalului, citindu-le, nu doar urmărindu-le pe touch-screen, așa găsim cu cale să ne apărăm în fața celor care nu prea dau doi bani nici pe trecut, nici pe emoție.