Pandurii, șmecheri de pandemie

Gorjenii, ultimii în liga a doua, vor să profite de COVID și să scape de la retrogradare. Ar fi a treia lor salvare petrecută în afara terenului

Fostă vicecampioană a României în 2013, fostă adversară a Fiorentinei în grupele Europa League în toamna aceluiași an, echipa din Târgu Jiu se chinuie de mai mulți ani să rămână în viață, să se mențină măcar în liga secundă. Victimă a mai multor devalizări financiare, bugetofagă prin excelență, viețuind din cotizațiile sindicale ale minerilor, echipa olteană suferă profund, atât financiar, cât și fotbalistic.

Are doar opt puncte acumulate în 23 de meciuri și se îndreaptă vertiginos spre eșalonul trei. Vremurile de glorie, cu Pustai, Grigoraș, Neagoe sau Edi Iordănescu pe bancă sau cu Chiricheș, Maxim, Nistor, Pintilii, Hora pe gazon, par pe vecie apuse.

Borussia Gorjmundt
Ca toate echipele, Pandurii stau în izolare. Numai că gorjenii nu așteaptă reluarea sezonului, ci înghețarea lui. Patetic, directorul sportiv Camilian Floroiu explică și de ce. Pentru că, zice dl Floroiu, nu poți juca fără public, fără susținerea fanilor și fără aportul financiar al celor care cumpără bilete. Așa e, în principiu e greu fără fani, dar uneori trebuie să te descurci și așa. Dar oare cum de Borussia Dortmund va putea juca luni bune fără cei 80.000 de oameni care vin la absolut fiecare meci, iar Pandurii nu pot fără cei 400? Că la ultimele meciuri, cu excepția celui de inaugurare a noului stadion, atâția au fost!

Care ar fi formularea corectă?
Că tot vine Paștele și e bine să nu fim fățarnici, ci împăcați cu noi înșine, domnul director sportiv ar fi putut să se exprime mult mai franc. La modul „Coronavirusul e o nenorocire pentru planetă, dar pentru noi, cei de la Pandurii, ar putea fi o portiță de scăpare.

Am vrea să se înghețe sezonul, ca să nu mai retrogradăm. Avem doar 8 puncte și primul loc care scapă, Reșița, are 29. Mai sunt 15 etape și n-avem cum să scăpăm, indiferent dacă jucăm cu spectatori sau fără. Nu e frumos să profiți, dar de ce să ne ascundem și să nu spunem că am fi avantajați de înghețarea competiției?”. Dacă ar fi spus asta, oficialul gorjean ar fi trebuit aplaudat pentru franchețe.

Mineri în locul studenților
Există însă, în Gorj, o tradiție a supraviețuirii. O vocație a veșniciei, izvorâtă, poate, din universul brâncușian.

În 2006, Padurii ocupau locul 15, penultimul, și ar fi trebuit să retrogradeze dacă nu se ivea problema Sportului Studențesc. Clasați pe locul 4 după ce se implicaseră chiar în lupta pentru titlu, „studenții” nu luau licența pentru o datorie la bugetul de stat de 1,26 milioane de lei, vreo trei sute și ceva de mii de euro la cursul vremii. O sumă nu foarte mare, patronul Șiman încasase bani mulți din vânzarea unor jucători, dar a fost o sumă care n-a putut fi plătită atunci. Mazilu, Gigel Bucur și ceilalți s-au dus în liga secundă, în vreme ce ortacii lui Condescu, primii sub linie și eficient ocrotiți de Sfânta Varvara, au rămas în elită.

Pe Argeș în jos…
Patru ani mai târziu, situația se repeta. Gorjenii terminau tot pe locul 15, de matineu, dar iarăși retrogradau fără să pice. Pur și simplu „luau locul” celor de la Internațional Curtea de Argeș, salvați la potou. Acesta era termenul folosit „luau locul”. Nu cumpărau (n-a existat nicio tranzacție comercială oficială).

Patronul argeșenilor, Benone Lazăr, ceda către clubul controlat de Marin Condescu nu doar calitatea de prim-divizionari pe care minerii o pierduseră pe teren, ci și un întreg batalion de jucători (Chiricheș, Gabi Matei, Dan Nistor, Răduț, Pintilii, Ousmane Vieira, Marius Popa), plus antrenorul acestora, Ionuț Badea. Iar Pandurii nu doar că rămâneau în elită, dar se și alegeau cu un lot cu care apoi ajungeau în cupele europene.

Istoria se scrie la fel pentru toți, dar în anumite momente unii au calitatea de a fi mai șmecheri decât alții. Asta e tot!