Fotbalul nostru, între un Orlando și alt Orlando
Eventuala vânzare ACUM a lui Coman seamănă a act disperat. Eventuala cumpărare a lui de către americani pare o nesăbuință din partea acestora
Iată fotbalul nostru plasat între doi de Orlando. Unul, în Florida, sub palmieri, unde ar putea merge Florinel Coman. Celălalt, la București. Orlando Nicoară, șeful de la AED Interactive, firma care deține drepturile tv pe Liga 1. Și care e, laolaltă, frigiderul, cămara și beciul din care se hrănește fotbalul nostru.
Din asta se trăiește. Din drepturile tv (care în general se papă rapid, de cele mai multe ori pentru a stinge niște datorii mai vechi) și vânzările de jucători. Vindem ca să trăim.
Se păcălește cumpărătorul?
Așadar, Orlando City, campionatul profesionist american. Campionatul tuturor posibilităților. Sălaș, deopotrivă, pentru Ibra, Becks, Mitriță. Posibil sălaș și pentru Florinel. 9 milioane pentru 60 la sută din jucător, sau cam așa ceva. Inclusiv băștinașilor din însorita Florida, mereu pusă pe distracție și pe cheltuială, li se pare cam mult. Suporterii scriu pe forumuri că e o nesăbuință să faci investiții majore acum, la vreme de pandemie.
Semn că discursul de-acum câteva zile al șerifului Trump, care a zis că o sută de mii de cazuri la nivel de US nu înseamnă mare lucru, nu i-a prea convins. Între timp, în doar câteva zeci de ore, s-au făcut un sfert de milion de cazuri în State, așa că vremurile nu par potrivite pentru shopping extravagant.
Se trag obloanele?
Nu mai sunt cele 20 de milioane, pe care patronul de la Pipera le cerea pe timp de pace. Sunt doar vreo 15, asta dacă socotim că acele 9 milioane înseamnă doar 60 la sută și că 40 de procente ar rămâne printre icoanele de la Palat. Dar de ce să vinzi tocmai acum, când lumea e foarte prudentă în afaceri, mai ales în cele cu atât de multe zerouri?
Dai semnale că nu te simți tocmai confortabil cu banii și, mai mult, poți chiar crea impresia că te pregătești să strângi taraba. Înjumătățești salariile, trimiți oamenii în șomaj tehnic, oricine își dă seama că trasul obloanelor nu trebuie exclus din calcule.
„Fix ce-i trebuie”
Așa spune Giovanni Becali (parte implicată) despre transfer. Că un contract pe trei ani și jumătate e fix ce-i trebuie lui Florinel. Ca durată, da, dar ca destinație? Florida e la capătul pământului și, în general, în US Major League nu te prea duci la 22 de ani (șeptarul FCSB-ului va împlini frumoasa vârstă în curând, pe 10 aprilie).
În America mergi mai încolo, la 27, la 28 sau chiar la peste 30, ca Zlatan, ca Beckham. La 22, indicat e să alegi un campionat puternic din Europa, unde să și joci constant. Mai ai de crescut, pentru pus bani la chimir e vreme și mai încolo. Dar credeți că acele cluburi vest-europene ies la cumpărături de agrement acum, când nu știi azi ce va fi mâine?
Ne americanizăm
Nu luați drept exemplu mutarea lui Mitriță la NY City. Acolo chiar a fost vorba despre o castană. 7,5 milioane pentru un jucător în jurul căruia nu se vânturau sumele din jurul lui Coman însemnau ceva de neratat. Olteanul era bun la Craiova, dar abia cocheta cu echipa națională. Și, în momentul mutării, nu era pandemie!
În plus, s-a vorbit la fiecare convocare la lot de oboseală, diferență de fus orar și altele. Păi, ce facem? Mutăm toată echipa națională în campionatul american? Dacă ar fi vorba de hochei sau de baschet, ar fi OK. Dar e vorba de soccer, cum îi spun yankeii.
Vindem ce vindem, terminăm banii și apoi ne îndreptăm spre celălalt Orlando, cel cu drepturile tv!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele