Aplauze pentru Ripensia!

Clubul timișorean de liga secundă a donat 50.000 de lei pentru un spital din oraș. Discret, fără clopoțeii agățați de marile pomeni televizate

Mecanismul donației: pe site-ul propriu, clubul a anunțat o campanie de strângere de fonduri. În cinci zile, de vineri, 20 martie, până miercuri 25, s-au strâns 50.000 de lei, iar suma a ajuns la Spitalul Babeș din Timișoara, care are nevoie de multe lucruri și de mulți bani în lupta împotriva coronavirusului. Pe site-ul Ripensiei strângerea de fonduri continuă. Vom fi informați zilele următoare câți bani s-au mai adunat.

Marii binefăcători ai neamului
50.000 de lei? Mărunțiș! Nimica toată, ar decreta sonorii filantropi televizați. Ei dau mult mai mult și anunță cu voce mult mai puternică. Ba se mai și încaieră, Gigi zice de Rotaru, Rotaru de Becali. Se cade foarte ușor din binefacere în derizoriu. De ce mai ești mărinimos dacă după aia spui că rivalul nu-ți ajunge nici la unghia de la picior? Stă cineva pe vremurile astea să măsoare degete și unghii? În lipsă de competiție fotbalistică, ne apucăm să facem clasamentul donațiilor? Ne arătăm mușchii milosteniei? Binefacerea și trufia stau una lângă alta, iar dacă mai au pe fundal și icoane aurite, sordidul moral al peisajului e inevitabil.

Cine e Ripensia?
E marea campioană interbelică, patru titluri și două Cupe în perioada interbelică. Bindea-Beke-Ciolac-Schwarz-Dobay, celebrul cvintet de atac din poveștile lui Nea Vanea. Echipa s-a desființat în 1948, cu șapte decenii în urmă, și a reapărut în urmă cu câțiva ani, luând-o gospodărește de la nivelul cel mai de jos. A urcat până în Liga a 2-a, unde molima a prins-o pe locul 13, cu griji de evitare a retrogradării. Întreg lotul pregătit de Alexandru Pelici valorează 2,7 milioane de euro, conform transfermarkt. Jumătate cât Man sau Coman, cotați fiecare la 5,5 milioane. Cel mai bine cotat fotbalist din lot e evaluat la 200 de mii de euro. În iarnă bănățenii l-au pierdut pe Albert Voinea, golgeterul ligii secunde, plecat spre câștiguri mai însorite, la Turris Turnu Măgurele. Din aceleași motive, Călin Toma, fostul căpitan, a ales și el Gloria Buzău.

Din puținul lor
Modestia financiară a clubului reiese clar din aceste sumare informații. Cu 50.000 de lei strânși (cam 10.000 de euro, după ultimele explozii de la casele de schimb) se puteau plăti salariile pentru șapte-opt titulari de nădejde. E greu de crezut că la Ripensia se câștigă mai mult de o mie și ceva de euro pe lună în medie. Dar nu salariile sunt prioritatea acum (n-am auzit de reduceri, niciun ripensist nu poartă haina de Vasile Roaită a lui Florin Tănase) important e ajutorul pentru cei care au într-adevăr nevoie.

Ei sunt Ripensia
Clubul timișorean nu ia niciun leu de la stat și e susținut din sumele date de patron, plus cotizațiile suporterilor. Aceeași e și proveniența sumei donate spitalului timișorean. Dar cine sunt fanii? Niște nostalgici trecuți prin cărți și prin fotografii îngălbenite. Oameni cu oarecare educație, care au auzit de Dobay, Deheleanu, Pavlovici și ceilalți. Una e să fii rapidist, petrolist, farist, adică echipa ta favorită să se fi desființat sub nasul tău, acum, în anii din urmă, pentru a se reînființa sub altă formă juridică, tot sub nasul tău, alta e să fii ripensist, să ai în inimă un club care a fost în glorie pe vremea bunicilor sau străbunicilor tăi.

Lume de calitate
La câțiva pași de Operă, în centrul Timișoarei, e o cafenea. Ripensia Cafe. Nu mai mult de vreo treizeci de metri pătrați, plus câteva mese afară, pe strada pietonală. E afacerea fanilor, tot ce se câștigă merge la echipă. Poți cumpăra tricouri, căni, pixuri, brichete și ce-o mai fi, toate roș-galbene, plus revista clubului. La mese artiști (personal l-am aflat acolo pe Ilie Stepan, legendarul chitarist de la ProMusica), jurnaliști, scriitori, foști fotbaliști. Printre ei, patronul Ripensiei, Dumitru Mihu, pare din peisaj. Înalt, mai degrabă slab, îmbrăcat casual. Nu l-ai vedea mânând turma prin Dumbrăvița, noua Piperă timișoreană.
Oameni de calitate. De aici pleacă totul. De la cum suntem făcuți pe dinăuntru fiecare dintre noi. Să aplaudăm Ripensia, că merită!