Fotbalul și oamenii, la greu
Coronavirusul acum, Cernobâlul în 1986 sau cutremurul din 1977 au oprit fotbalul de la noi. Atunci, tot într-un martie trist, microbiștii au ajutat la revenirea la viață

Era primăvară timpurie, 1977, cald, frumos și trebuia să înceapă campionatul. Duminică, 6 martie, era programat grosul primei etape din retur, deschiderea televizată fiind cu o zi mai devreme, sâmbătă, pe 5 martie, Farul cu Steaua. Un tânăr de 27 de ani stătea într-un pat de hotel din Constanța și se uita la televizor, când, la ora 21:24, a început să se zguduie totul în jur.
Dulce și amar
E titlul filmului bulgăresc pe care-l difuza televiziunea la acea oră. Peste mai bine de patru decenii, Liță Dumitru, tânărul de 27 de ani de atunci, căpitanul Stelei, își aduce aminte fiecare clipă: „Priveam absent filmul și mă gândeam la meciul de a doua zi. A început să tremure totul, să se miște zidurile, a fost panică mare. Ne-am repezit pe scările care tremurau și ele și ne-am pomenit jos, în stradă. După vreo oră de derută, am vrut să vorbim cu cei de acasă. Telefoanele nu mergeau, dar am aflat că Bucureștiul fusese ras la pământ”.
100 povești nemuritoare
„În mintea noastră era să dăm o fugă până în Capitală, să vedem de familii și apoi să ne întoarcem la Constanța să jucăm meciul. A doua zi dimineață ne-au spus că meciurile se amână, ne-am întors acasă, i-am găsit pe ai noștri sănătoși, dar casele multora dintre noi avuseseră de suferit, practic nu se mai putea locui în ele”, a rememorat Liță acele zile într-un interviu pentru volumul „100-poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc”.
Corturi pe gazon
Într-adevăr, prima etapă a returului a fost reprogramată pentru 10 zile mai târziu, miercuri, 16 martie. Mai puțin meciurile Dinamo-Poli Timișoara și Sportul-Corvinul. Bucureștiul fusese cel mai afectat, multe clădiri se dărâmaseră, iar pe gazoanele din Ștefan cel Mare și de pe „Republicii” se instalaseră corturi imense, militare, care găzduiau mii de sinistrați. Noroc că vremea era destul de caldă pentru luna martie.
Contul 1977
Majoritatea cluburilor de fotbal au contribuit la ajutarea celor aflați la necaz. S-a înființat la CEC „Contul 1977”, unde echipele au depus sume de ordinul sutelor de mii de lei, fiecare. Duminică, 13 martie, când viața se mai așezase cât de cât, iar vremea era bună, s-au jucat mai multe meciuri amicale. Dinamo a mers la Târgoviște, Steaua s-a dus la Ploiești, să întâlnească Petrolul. Sportul la Brăila, Rapidul la Chimia Râmnicu Vâlcea. Peste tot stadioanele au fost pline, încasările fiind donate sinistraților.
Puhoi de solidaritate
S-a spus la televizor că și încasările primelor trei etape vor avea aceeași destinație, spre cei afectați de cutremur. Sigur că în acei ani lumea consuma incomparabil mai mult fotbal live decât astăzi, dar ideea de a ajuta semenii făcea ca arenele să fie și mai populate decât de obicei. Au fost în acel final de martie 70.000 de oameni la un cuplaj (Sportul-Progresul 0-1 și Dinamo-Steaua 2-2), de două ori câte 35.000 la Craiova (5-0 cu Progresul, apoi, peste două runde, 1-0 cu Poli Timișoara) și 40.000 de spectatori la un alt cuplaj pe „23 August”, lipsit de participarea „granzilor” (Progresul-Farul 0-0, Rapid-Argeș 1-0).
Dragostea, nu partidul
Milioane de lei, sume impresionante în acei ani, au plecat din buzunarele consumatorilor de fotbal către compatrioții lor care avuseseră de suferit. Sigur că la acea vreme partidul unic decidea ce se întâmplă cu fiecare leu, dar nu partidul a dus oamenii la meciuri, ci dragostea de fotbal, dar și înțelegerea față de cei care treceau prin mari necazuri.
Astăzi nu mai e nici dragostea de fotbal de atunci, dar nici oamenii parcă nu mai sunt cum au fost.