Șmecherssoni la vreme de virus

Într-un peisaj nesigur, nu se știe ce va fi până pe 26 martie. Cert e că unora (români, islandezi ș.a.) le place să se joace de-a carantina

E greu să judeci logic în aceste zile, e greu să dai la o parte sentimentul de teamă care te împresoară cu fiecare ceas, cu fiecare caz descoperit, cu fiecare știre citită. Parcă ți-e și groază să mai deschizi un site, sau (din ce în ce mai rar) televizorul. Mondenul dispare din știri, inclusiv polemica pare că a intrat în sertar, ceea ce se consumă, pe bună dreptate, e informația despre epidemie și efectele ei colaterale.

Getafe

În cel mai bun an din existența sa, Getafe refuză să joace cu Interul pe „Meazza” chiar și fără spectatori. În Italia e ceea ce e, iar în Lombardia, mai cu seamă, totul e blocat. Cum să joci fotbal? Nu mai contează că micul club de lângă Madrid atinge o bornă istorică, pentru castilieni esențial e să nu meargă în epicentrul molimei. Cu orice risc, inclusiv al înfrângerii prin neprezentare.

Arsenal

Deși în Insulă e, deocamdatã, ceva mai liniște decât pe Continent, meciul „tunarilor” cu City, de aseară, din Premier League, s-a amânat, pentru că acum două săptămâni londonezii s-au întâlnit, cu prilejul partidei directe din Europa League, cu patronul lui Olympiakos Pireu, depistat între timp cu COVID-19. Amânarea e un mod chibzuit de a te pune la adăpost.

Giurgiu și Gazul

Se știe, de acum două zile, că 21 de români veniți din Italia cu un autocar și intrat în țarã în mod ocolit și dibaci prin Vama Giurgiu au fost plasați în carantină într-o sală de sport din curtea stadionului din localitate. Acolo unde sâmbătă se dispută Astra-Gaz Metan. În orice gândire logică, partida, dacă nu se amână, va trebui mutată oriunde în altă parte. Spectaculosul și impetuosul președinte al Gazului, Ioan Mărginean, spune că respectă deciziile statului român, dar că în speță e vorba, textual, de „sportivi, oameni sănătoși, nu trebuie să ne impacientăm așa tare”. Ca și cum te-ai putea impacienta și moale sau încet. Aici nu mai e vorba de curaj, ci de inconștiență îmbrăcată într-o corectitudine competițională falsă și complet inutilă.

„Fraierii” români

Ionuț Radu, Chiricheș, Mogoș și Benzar sunt captivi în iadul italian. De ultimii trei nu se știe dacă am avea nevoie stringentă la Reykjavik, dacă va fi totuși să se joace pe 26, dar de Radu sigur da. Mai ales că și cu Tătărușanu s-ar putea să fie probleme, pentru că zona roșie din Franța se extinde și ea de la un ceas la altul, cuprinzând și Lyonul, actualul său punct de lucru.

Tehnica islandeză

Îi știam pe nordici riguroși, serioși și mai ales corecți. Dar iată că sunt și neașteptat de șugubeți, de tehnici. Islanda are doi jucători în Italia, pe Hallfredsson, la Padova, și pe Bjarnarsson, la Brescia. Ambele cluburi aflate în zona criticã. Vikingii au reușit însă să-i repatrieze pe 11 martie, pentru ca acea carantină clasică de 14 zile să le expire pe 25, fix cu o zi înainte de barajul cu România! Dar dacă respectivii sunt în carantină înseamnă că nu se vor antrena împreună cu colegii lor. Vor juca ei contra României după două săptămâni de pauză, fără niciun antrenament? Cine crede una ca asta? Ni se cere insistent să ne spălăm doar pe mâini, nu și pe creier!