Mihăilă în plonjon spre Reykjavik

Atacantul Craiovei iese la rampă meci de meci. E momentul să fie forțat puțin sau trebuie așteptată acea creștere clasică, în etape bine stabilite?

Ca să dai golul pe care l-a dat Mihăilă cu Gazul îți trebuie nu doar exercițiu la antrenamente, ci și fler. E corect să scoatem în evidență truda și sudoarea, să lăudăm râvna, dar suntem obligați, atunci când ne aflăm în fața unor situații excepționale, deosebite, să reacționăm așa cum se cuvine.

Uneltele golului

Pentru reușita din Craiova-Mediaș 2-1 (golul victoriei, până la urmă, chiar dacă el a fost marcat în minutul 27) a fost nevoie întâi și întâi de centrarea impecabilă a lui Nistor. Cârcotașii „moviolelor” vor spune că, până ca Nistor să centreze, a fost nevoie și ca Feșnic să nu vadă faultul lui Vlădoiu asupra lui Buș, dar asta e altă discuție, care ne-ar îndepărta de subiect.

Balistică

Apoi, până ca mingea să fie lovită cu capul, a trebuit ca Mihăilă să gândească extrem de rapid, să-și dea seama că nu poate face față niciodată unui duel aerian cu Larie și că trebuie să atace mingea înaintea fundașului, prin fața lui. Ceea ce a și făcut. Dar trebuie să știi și cum să dai cu capul. Să lovești șters, nu plin, să te întâlnești cu centrarea exact în clipa în care plonjonul tău poate oferi loviturii forță și precizie, astfel încât mingea să se ducă, straniu, dar eficient, de jos în sus, într-o zonă unde cu greu poate fi apărată.

Cine sare la cap?

De sărit la cap, sare toată lumea. Dar un astfel de plonjon, cu plutire perfectă, cred că n-am mai văzut de pe vremea lui Dudu Georgescu sau Dumitrache. Au dat cu capul excelent de-a lungul anilor Cămătaru, Sameș, Leonida Nedelcu, ba, mai recent, chiar și Koljici, coechipierul mult mai înalt al lui Vali. Dar în cazul lor vorbim de detentă, forță, adăugate unei staturi spre un metru nouăzeci. Mihăilă are 1,77 și nici Dumitrache nu trecea de 1,75. La ei e vorba de talent, de arta nativă de a ataca mingea și de a lua fața unor apărători cu douăzeci de centimetri mai înalți.

Tehnică și viteză

Ca să ai tehnică nu trebuie obligatoriu să driblezi pe metru pătrat sau să dai gol din parcare ca Budescu. Tehnică înseamnă și lovirea perfectă cu capul. La Mihăilă alături de tehnică punem viteza. Țineți minte că nu demult, într-un meci cu FCSB, a trecut ca trenul prin gară pe lângă Adi Popa. S-ar putea ca Popică, rotunjit considerabil față de anii săi de glorie, să nu mai fie reperul ideal de depășit într-un sprint, dar sunt mulți ani de când pe stadioanele noastre nu s-a mai văzut o asemenea cursă cu handicap. Chiar și în ultimul meci, cu Gazul, în repriza a doua, Mihăilă a avut un demaraj irezistibil, cu adversar în spate, urmat de frână bruscă, echivalentă cu eliminarea urmăritorului.

Vinicius Jr la perfectul simplu

De cele mai multe ori, tehnica și viteza nu sunt suficiente dacă nu sunt dublate de gândire și de curaj. Ambele, venite atât din partea jucătorului în cauză, cât și din partea antrenorilor săi. Iar când te afli în fața unor fotbaliști cu asemenea calități, te vezi obligat să-i forțezi puțin, să-i ajuți să ardă etapele. Păstrând proporțiile, Zidane îl bagă pe Vinicius Jr (același post ca Mihăilă, doar lumea din care vine e cu totul alta) în El Clasico și aripa venită de la Flamengo îi câștigă meciul. Zizou putea gândi prudent, cu Isco în lateral, sau cu Bale, sau chiar cu Jovici al doilea atacant. Având fler, a mers pe mâna adolescentului brazilian.

O situație similară ar fi Mihăilă titular în Islanda, situație atipică fotbalului nostru, obișnuit să aștepte ani în șir confirmările. Dacă va juca fără el la Reykjavik, Mirel va proceda școlărește, ca în cărți. Dacă-l va băga, va merge pe fler, care e o calitate a marilor antrenori. Și dacă îi iese?