Să privim penaltyul drept în față!

Cum poate fi numit selecționerul care atunci când echipa sa are lovitură de la 11m se întoarce cu spatele?

Povestea cu înjuratul lui Pușcaș a încercat Contra s-o lămurească el însuși, cu pretinsă bărbăție, că doar de-aia e selecționer.

A zis că-i pare rău, că regretă episodul, că și-a cerut scuze, că era tensiunea momentului, că între el și George „lucrurile sunt OK acum”. Deși n-a prea lămurit-o! O imagine ca aceea, cu un matur de 44 de ani, selecționer, înjurându-și birjărește jucătorul de 23, n-are ce să caute pe un stadion și nici nu poate fi ștearsă cu o scuză de câteva secunde!

Să fi fost Colțescu…
Și dacă tot ne plângem că în Liga 1 antrenorii sunt prea ușor trimiși în tribune, acel potop de gesturi și de afurisenii era un motiv suficient pentru ca antrenorul nostru să nu mai stea pe bancă. Nu contează dacă înjuri arbitrul, un adversar, un coechipier sau un jucător propriu, tot înjurătură se cheamă! Noroc că scoțianul Madden (altfel, băiat bun, ne-a dat un penalty pentru un umăr la umăr care prin părțile britanice se întâmplă de o sută de ori pe meci) nu pricepe graiul nostru, altfel, dacă în locul său era Colțescu, tribuna era a lui Cosmin!

Vina lui Stanciu
E ușor de zis că Pușcaș are vina de a fi luat mingea să execute, deși nu era el desemnat. George a luat mingea fiindcă n-a luat-o Stanciu, cel stabilit de Contra să bată! Mai înainte de asta, aceeași minge fusese mângâiată și pipăită și de Deac, alt doritor. Asemenea momente n-au ce căuta într-o echipă de fotbal, într-o națională cu atât mai puțin! Dacă antrenorul a stabilit că al 29.854-lea copil din tribună bate penaltyul, atunci acela bate!

Există și situații în care antrenorul desemnează doi sau trei executanți și-i lasă pe ei să aleagă, în funcție de cum se simt în acel moment. Dar, din câte am înțeles, pentru meciul cu Norvegia fusese stabilit unul singur, Stanciu. De aceea, în clipa în care a văzut că arbitrul scoțian arată puncul cu var, Nicușor trebuia să ia mingea și să nu-i mai dea drumul, nici dacă i-ar fi cerut-o Messi, nu Pușcaș!

Trebuia să intervină
Erau momente, cele dinaintea șutului, în care Contra putea și trebuia să intervină! Așa cum e energic și vocal de obicei, așa trebuia să fie și atunci. Să strige la ei, să fluiere cu două degete băgate în gură, cum de altfel o face de multe alte ori, și să se asigure că executantul va fi cel desemnat de el și nu altul! El s-a întors cu spatele, privind peretele din spatele băncii, nu poarta în care mingea era obligatoriu să intre. Culmea că reacția tribunei ingenue l-a derutat și într-o primă fază a început să țopăie, crezând că e gol. Abia apoi s-a dumirit de ratare și și-a început tirada vituperantă.

Nu pare slab de înger
Vocal, zbuciumat, coleric uneori, Cosmin nu pare genul de om pe care o astfel de fază să-l doboare psihic. A jucat la Atletico, la Milan, unde nu prea ai ce să cauți dacă ești făcut din aluat moale. De la un tip care și-a tras pumni cu ditamai Edgar Davids (ale tinereții valuri!) ar trebui să te aștepți să poată înfrunta fără probleme un astfel de moment.

Și nici nu i-am văzut pe marii selecționeri ai contemporaneității, Deschamps, Low, Southgate, Mancini, Tite, Fernando Santos, Ronald Koeman întorcând spatele unui penalty al echipei lor. Ți s-a dat echipa națională pe mână ca să poți privi în față și astfel de secvențe de viață. Ce-ar fi fost dacă și cei 29.854 de copii s-ar fi întors și ei cu spatele?