Feroe și Norvegia, în ordinea operațiilor

Eram obișnuiți altfel. Întâi meciul greu, apoi cel ușor. De această dată e invers și trebuie să ne adaptăm

Contra a spus că își dorește să batem doar la un gol diferență în Feroe și trebuie să-l credem, chiar dacă citim că profilul fotbalistului feroez s-a modificat radical și majoritari nu mai sunt pescarii, ci tâmplarii și agenții de vânzări. Se va învârti flașneta și se va auzi cântecul acela cu echipele mici care nu mai există, însă cu toate acestea Feroe rămâne o echipă mică, pe care până acum a bătut-o toată lumea, inclusiv cealaltă echipă mică a grupei, Malta. Meciul e greu prin prisma deplasării, a climei diferite, a terenului sintetic, dar nu și prin prisma fotbalului. Să fim serioși!

Din trei în trei zile
Cine spune că fotbaliștii de-aia sunt fotbaliști, să joace din trei în trei zile, greșește. E greu, și nu luăm neapărat exemplul CFR-ului, pentru că Petrescu n-a păstrat decât doi titulari între formulele de la Glasgow și Ovidiu. Ne uităm chiar la recenta învingătoare a clujenilor. Celtic a apărut pe terenul anonimei Livingston cu aproape aceeași echipă (doar fundașul dreapta a fost altul) din meciul contra campioanei noastre și a pierdut imperial un meci pe care în alte 99 de cazuri din 100 l-ar fi câștigat fără probleme.

La fel și Bayern, după 7-2-ul de legendă cu Tottenham, s-a împiedicat acasă de Hoffenheim, titularii fiind cam aceiași. Să nu spunem că alții pot juca la trei zile și noi nu, pentru că nici alții nu prea pot. Ceea ce înseamnă că între garniturile de la Torshavn și de pe Arena Națională trebuie să existe, și sigur vor exista, anumite diferențe. E și motivul pentru care au fost convocați 24 de jucători, și nu 16 sau 18.

Eram obișnuiți invers
După șocul din Suedia, ne-am relaxat cu feroezii la Cluj. După remiza norocoasă de la Oslo, am făcut o croazieră în Malta. După Spania, ne-am chinuit cu maltezii la Ploiești. De fiecare dată greul a fost la început, în timp ce acum e la urmă. Nu va fi ușor nici în Feroe, dar e greu de crezut că nu vom bate acolo, chiar dacă vom apela la șase-șapte oameni care apoi vor fi doar rezerve la București. Dacă vedem că e greu la Torshavn, mai venim cu ceva „grei” de pe bancă, în stare să ne aducă acea victorie la un gol diferență, atât de râvnită de selecționer.

Dar care sunt „greii”?
Aici e aici. Cu ce e mai „greu” în acest moment Benzar, care nu joacă la Lecce, decât Mogoș, titular cu o divizie mai jos, la Cremona? Sau care e diferența între Stanciu și Ianis? Sau între Toșca și Bancu? Sau între Cicâldău și Nistor? Sau între Mitriță și Florinel? Valorile sunt apropiate și totul depinde de inspirație. Sau pot juca în același timp și Ianis, și Stanciu? Probabil că în Feroe da, însă în niciun caz cu Norvegia acasă.

Norvegienii ce vor face?
Dacă noi avem sâmbătă acel respiro cu aer curat de lângă Cercul Polar, prietenii noștri din Oslo primesc în aceeași zi vizita Spaniei. Ceva ne spune că deși vor încerca să dea totul contra lui Sergio Ramos, o înfrângere decentă în fața ibericilor nu va fi o tragedie și că mantra lor se îndreaptă către meciul de la București, cu românii, pe care probabil că nici acum nu pricep cum de nu i-au bătut în tur, deși au avut două ocazii mari înainte de egalarea lui Keșeru din minutul 90 plus doi. Noi însă ar trebui să învățăm din acel miracol și să înțelegem că pentru a-i învinge pe Odegaard și King, de data asta trebuie să fim mai buni ca ei.