1. Pițurcă, 2. Rotaru
Nu e doar ordine alfabetică. E ordinea firească a lucrurilor, pe care patronul a înțeles-o și o pune în practică

Aducându-l pe Victor Pițurcă, fie și nu imediat, ci doar de la 1 septembrie, patronul Craiovei a procedat cum trebuia să procedeze demult. S-a trecut pe sine în plan secund, lăsându-i rolul principal în club antrenorului-manager. O putere pe care la Craiova n-au avut-o nici Mangia, nici Mulțescu, nici Cârțu în ultimul său mandat, nici legendarii Oțet, Oblemenco, Cernăianu. Poate doar Cârțu în perioada ultimului event (1988-1992) și Teașcă, pentru scurtă vreme, în 1976-’77. E vorba despre efigia unor oameni care decideau totul, dar absolut totul.
Omniprezentul low-profile
Mihai Rotaru nu apare la televizor printre icoane aurite, nu intră în direct la tv după fiecare meci (o face, în medie, cam o dată pe an, extrem de vocal, după câte un arbitraj potrivnic și își pune toată lumea în cap) și, în general, încearcă să fie „low-profile”, după cum însuși se autodefinește. Cu toate acestea, de șase ani încoace, e omniprezent în club. De la cele mai importante decizii, numiri de antrenori, transferuri de jucători importanți (în ultima vreme parcă au fost mai multe plecări decât veniri), strategia centrului de juniori până la cele mai neînsemnate, ca designul tricourilor sau ora la care se pleacă spre aeroport.
Genul acesta de patroni, chiar dacă nu se fâțâie toată ziua pe micile ecrane, au nevoie de antrenori executanți, buni ascultători. Iată că Rotaru a ales cu totul altceva, în detrimentul autorității sale și, în intenție, spre binele Craiovei.
Ce înseamnă putere deplină?
Înseamnă să hotărăști totul, dar să îți și asumi totul. Poate să se spună în toate conferințele de presă că Papură e antrenor principal, iar Pițurcă manager, e limpede pentru toată lumea că atât decizia, cât și răspunderea vor fi ale fostului selecționer. El va decide cine vine la echipă, dar mai ales cine pleacă. Dacă Pițurcă spune că deocamdată Cicâldău și Bancu, de exemplu, nu sunt de dat, înseamnă că nu sunt de dat, chiar dacă vin, de mână, Krasnodarul, Slavia Praga și New York, cu suburbii cu tot, și pun banii pe masă.
Dacă ar fi dorit să continue politica de vânzare a jucătorilor buni, atâția câți au mai rămas, Mihai Rotaru nu l-ar fi adus niciodată pe Pițurcă. Dar probabil că patronul a ajuns la concluzia că titlul nu se poate lua altfel decât lăsând decizia tehnică la latitudinea unui singur om, ascultat necondiționat de toți ceilalți. Exemplul lui Dan Petrescu la CFR e cel mai recent și cel mai grăitor.
Craiova încă nu e campioană
Pițurcă a semnat pe 22 august și începe treaba pe 1 septembrie. A anunțat că până atunci pleacă într-o vacanță antamată mai demult. Dar cine crede că noul număr unu al Craiovei începe cu o pauză se înșală! De acolo de unde va fi, Pițurcă va încinge telefonul, pentru că mai sunt aproape două săptămâni din perioada de transferări. Cu lotul de acum (a spus-o Daniel Stanciu la DigiSport, dar o observă toată lumea), Craiova nu ia campionatul nici dacă-l pune pe bancă pe Mourinho. Trebuie refăcută complet defensiva centrală. Mai trebuie ceva și în atac. Plus un al doilea titular U21 valoros și competitiv, alături de Mihăilă.
Al doisprezecelea jucător
La debutul precedentului mandat al lui Pițurcă, în toamna lui 2010, Craiova era pe ultimul loc, iar la primul său meci, cu Sportul (câștigat foarte greu cu 1-0, pe final), vechiul stadion s-a umplut ochi, cu peste 30.000 de oameni. Acum, primul meci din noua eră e cu FCSB, pe 15 septembrie, și se va pleca de la noțiunea de sold-out. Nu se știe ce jucători va mai aduce Pițurcă în primul unsprezece, dar prima sa menire e de a-l păstra pe cel de-al doisprezecelea și cel mai important. Publicul Craiovei, cel mai pătimaș, dar și cel mai pretențios din țară.