Bricheta nu merge de multe ori la apă

Oltenii erau la un pas să fie îngropați de public, dar tot publicul i-a salvat

Acum, la mai multe zeci de ore de la evenimente, începe să ne fie clar că dacă petarda oltenească și bricheta de aceeași proveniență îl loveau pe arbitrul nord-irlandez în minutul 36 și nu în 118, meciul era clar suspendat.

La fel se întâmpla și dacă în tribune erau două-trei mii de oameni, și nu 22.134, câți afirmă numărătoarea oficială că au fost.

Grație observatorilor, grație telefoanelor cu UEFA, s-a luat decizia, îndelung negociată, de a nu trimite lumea acasă și de a duce lunga și palpitanta seară la bun sfârșit. Dar e obligatoriu de tras niște învățăminte, pentru că, în asemenea situații, atât petarda, cât și bricheta dobândesc calitățile ulciorului. Refuză să meargă de prea multe ori la apă.

Avertismentul lui „Barză”
Înainte de turul de la Gyor, fostul șef al galeriei „Maximei”, Marius Zăvoianu, pe care toată lumea îl știe de „Barză”, pentru că în tinerețe era lungan și slăbănog (azi nu mai e chiar așa), făcuse pe facebook un apel (publicat de gsp) la suporterii olteni deplasați în Ungaria, de a nu răspunde provocărilor „honvezilor”, pentru că nu vor rezolva ei nici Trianonul, nici eterna dispută româno-maghiară.

„Barză”, om de 55 de ani, umblat pe multe mari stadioane ale lumii, aflat la datorie pe garduri vreo patru decenii, știe foarte bine ce înseamnă provocarea, cum te aprinzi în tribună când ești adolescent, iar suporterii adverși, aflați la doar câțiva zeci de pași tine, te fac în fel și chip, aducându-ți aminte că la nici un kilometru de elegantul stadion din Bănie e un cartier cu multe turle de tinichea, unde moda încă mai presupune monezi împletite în cosițe.

Dacă n-ar fi fost scos vremelnic din circuit de un accident casnic care i-a fixat piciorul în ghips pentru o lună și ceva, probabil că Barză s-ar fi dus din loja sa în peluză, să-și potolească „nepoții”. L-am văzut pe viu făcând asta anul trecut, la un meci cu Dinamo, când a negociat energic încetarea unui conflict.

Șubredul musculos Arnold Vânătorul
Avem încă vie imaginea „viteazului” Sandu Deaconu, care acum mai bine de un deceniu a suspendat acel Rapid-Steaua pentru mult mai puțin decât s-a întâmplat la Craiova. Deși nimic nu scuză actele iresponsabile ale acelor descreierați (doar câțiva, identificați deja, nu întreaga peluză nord), nord-irlandezul Arnold Hunter n-a fost nici el cu mult mai brav. Încă din prima repriză a dat semne de a fi groggy după ce o minge deviată doar i-a șters nasul, nu l-a lovit în plin.

Probabil că dacă ar fi fost după el, lucratul la sală Hunter (în traducere, Vânătorul, o știu și copiii), cu prenumele lui Schwarzenegger, ar fi oprit meciul în acel minut 119, chiar dacă între două leșinuri își găsise vremelnic luciditatea de a acorda niște cartonașe galbene.

Și mai trebuie notat, fără ca asta să îndulcească gravitatea faptelor, că bombardamentul din peluză nu-l viza pe arbitru, ci pe maghiarul Batik, aflat prin preajmă, numărul 7, arțăgos și căutător de pricină pe toată durata serii. Dar destinatarul greșit nu cauționează fapta în sine.

Discursul lui Marcel Popescu
De regulă civilizat, fără alte incidente notabile de peste două decenii, publicul oltean trebuie să învețe din prostiile care puteau curma prematur drumul european al favoriților. Să fișeze și să-și însușească discursul din miez de noapte (joi spre vineri, la DigiSport) al lui Marcel Popescu. Managerul general și-a însușit totul, n-a încercat să îmbrobodească, să spună că albul e negru, că petarda era floare, iar bricheta, o nevinovată pufarină. Bucuros reținut pentru calificare, Popescu n-a încercat nici să dăscălească suporterii, nici să ceară clemență, ci doar le-a cerut rațiune și decență în viitor.

E păcat ca un asemenea stadion, mereu plin, un asemenea public, să sufere din cauza câtorva smintiți. În acea peluză nord sunt oameni cu carte, cu bun-simț, iar în întreaga arenă se vine cu familia, cu copiii. Cei cu capul pe umeri trebuie să facă trierea, să-i elimine pe cei care nu sunt ca ei. Mai bine joci, din 22.134, doar cu doar cu 22.100 decât să te etalezi în fața scaunelor albastre neocupate.