Pipera, peste Viena!

Ar trebui să ne tragem seva din Euro 2008, dar noi avem propria noastră sevă

Ştiţi, vă mai aduceţi aminte, Euro 2008 a fost acea competiţie pe care noi, românii, am părăsit-o fără s-o parcurgem şi am disputat-o fără s-o […]

Ar trebui să ne tragem seva din Euro 2008, dar noi avem propria noastră sevă

Ştiţi, vă mai aduceţi aminte, Euro 2008 a fost acea competiţie pe care noi, românii, am părăsit-o fără s-o parcurgem şi am disputat-o fără s-o înţelegem. O să vă mire, dar continentul încă se mai bucură de deliciile de la Viena şi Basel. Acolo, unde fotbalul e la el acasă, încă se mai savurează victorii, se mai deplîng înfrîngeri, se mai bea bere, se mai bucură. Pentru noi Euro 2008 a rămas un subiect de pariuri, de comparaţii pe care oricum le-am face, tot dureros ne lovesc, şi de răsfoire a agendei electronice cu poze, uite-mă aici, pe mine, cum cîntam imnul în tribuna de la Berna şi dincoace, cum mă vopsisem pe faţă la Zurich.

Oamenii importanţi de la noi n-au răbdare. Pentru ei Euro s-a terminat demult, sau poate că nici n-a început. Actorii de vodevil au lipsit o vreme de pe ecrane şi acum fac tot ce pot, dau din coate să-şi reia locurile de paţachine stridente, în lupta cărora cel care zbiară mai tare are cîştig de cauză. Încet, încet, Arşavin, Ballack, Sabri sau Villa vor dispărea complet, se vor muta la o pagină cu numărul format din două cifre. Ne bucurăm, fiindcă ei ne cresc tirajele. Asta e lumea noastră, la noi Pipera se vinde mai bine decît Viena! Frontispiciile sînt ale vedetelor locale, care ele însele aţîţă, pentru ca apoi să conchidă în cea mai facilă explicaţie posibilă, aceea că presa e de vină, că ea aprinde fitilul scandalului.

Boicotăm naţionala că ni s-a dat nouă, Gigi voievod, interzis pe stadioane. Adică Mirel, care-şi dă duhul pentru naţională, nu mai are voie să se ducă acolo fiindcă Federaţia nu i-a făcut pe plac mogulului parcelelor de la margine de Bucureşti. Că doar, aşa cum a zis, parafrazîndu-l prost şi fără să înţeleagă nimic pe Ştefan cel Mare, Steaua e a lui şi a familiei sale, în veacul vecilor, amin!

Sau începem şi ne facem unii pe alţii cancer şi alte boli, că aşa ne-a învăţat pe noi tovarăşa învăţătoare de la UEFA să polemizăm. Da’ de ce taman cancer şi nu pojar, rubeolă, hepatită, reumatism, sau chiar alte beteşuguri, poate chiar un şancru moale, să ne afirmăm plenar, abrupt şi fără drept la replică?

Cu toate că povestea cu lipsa dreptului la replică e relativă. De fapt, viaţa noastră e un lung şir de drepturi la replică, în care ne răspundem unii altora pînă obosim, fără ca de fapt să mergem înainte. Stăm pe loc, ne facem cancer unii pe alţii şi bicotăm naţionala. În acest timp, se bat penaltyurile finale ale unei competiţii de la care noi am fost avortaţi prematur şi neprovocat. Pur şi simplu, ne-a respins trupul sănătos al fotbalului din anul 2008.