România de bună calitate
Suporterii „tricolorilor” din Elveţia n-au nimic din violenţa galeriilor bucureştene
La meciul cu Franţa au fost cam zece mii pe stadion şi cîteva mii pe străzi, fără bilete. Nu s-a spart o sticlă, nu s-a luat nimeni la bătaie, nu […]
Suporterii „tricolorilor” din Elveţia n-au nimic din violenţa galeriilor bucureştene
La meciul cu Franţa au fost cam zece mii pe stadion şi cîteva mii pe străzi, fără bilete. Nu s-a spart o sticlă, nu s-a luat nimeni la bătaie, nu s-a auzit deloc acel cuvînt magic, din patru litere, pe care şi-l adresează fanii unii altora la derby-urile de acasă.
Pe străzile Zurich-ului au băut bere la doi metri de halbele francezilor. Mulţi au fraternizat, au schimbat tricourile galbene cu cele albastre. Au răspuns cu spirit la încurajările rivalilor, inventînd pe loc acel „Allez les jaunes” care s-a auzit de mai multe ori pe stadion. Au venit de peste tot, din Italia, din Franţa, din Germania, din ţară. Mulţi dintre ei au trecut Oceanul, din America şi Canada, povestind cum au făcut ei galerie la Pasadena în ’94.
Marica online
Cei mai mulţi sînt utilizatori de Internet. Sînt la curent cu ultimele ştiri, au laptopuri în genţi şi află imediat că Marica s-a accidentat, de exemplu. Dacă ai fraternizat cu ei la o bere şi le-ai dat o carte de vizită, rişti să ţi se descarce telefonul. Imediat după comoţia lui Ciprian, am primit măcar zece apeluri. Ştirea abia intrase pe gsp.ro şi oamenii sunau, curioşi să vadă ce s-a întîmplat. Cum e, ce are, cînd îşi revine.
Telefonul fără fir
Au aflat imediat că pe AFG Arena din St. Gall e antrenament deschis. Ca printr-un fir invizibil s-au strîns cîteva sute, care erau prin preajmă. Mulţi dintre fanii „tricolorilor” şi-au ales cazare în Austria, în Germania sau chiar în Italia, care sînt paradisuri fiscale faţă de scumpetea elveţiană, unde o cameră nu cine ştie ce poate să treacă de 200 de euro pe noapte.
Banii fixează nivelul
De fapt, aici se face diferenţa. La un derby bucureştean te duci cu două sute de mii în buzunar, să ai de bilet, de-o bere şi de seminţe. Pentru o deplasare de o zi şi jumătate în cupele europene îţi pot fi de ajuns cîteva sute de euro. Ca să stai aici măcar 10 zile, adică grupa, îţi trebuie cel puţin cîteva mii. Depinde cît te întinzi, dar românii nu se strîng la pungă. Mănîncă la restaurante unde un prînz poate fi 30-40 de euro de persoană, asta dacă nu comanzi o sticlă de vin, care poate dubla suma. Umblă cu maşinile de colo-colo, stau în hoteluri, fac cumpărături. Toate astea dor la buzunar. Îţi trebuie un anumit nivel financiar, care a început să presupună de o vreme încoace şi o ridicare a nivelului de comportament. De multe ori, în galeriile noastre tribalizate se urlă şi se înjură şi de foame.