Penaltyul, moment de groază
Craiova și CFR au făcut remize, după ce au irosit lovituri de la 11 metri. Se greșește mult de la punctul cu var, iar specialiștii par să fi dispărut

„Alergam ușor, priveam portarul, iar când ajungeam aproape de minge, desfăceam puțin unghiul piciorului drept”, povestește după decenii Claudiu Vaișcovici episoade din cariera sa de executant de penaltyuri.
El era specialistul acelui Dinamo 1988-1990. Mai băteau și Răducioiu, și Mateuț, și Lupu, dar Cleo era numărul unu. Rar rata. Iar dacă ratai, știai că ţi-a trecut rândul, în spatele tău fiind alți executanți foarte buni.
N-avem tradiție?
După ratarea lui Koljici de la Ovidiu, în studioul DigiSport s-a exemplificat executarea penaltyurilor cu legendarele imagini de la Sevilla. Din fericire, pe unul dintre fotolii era chiar Gabi Balint. Elan aproape muncitoresc, Urruti trimis la plimbare. Apoi șutul lui Lăcătuș, sub bară, de nescos. Cam așa se bate, ca să fii sigur. Asta după ce atunci, la Sevilla, principalii executanți ai Stelei, Majaru și Boloni, adică un dreptaci tehnic și un stângaci cu șut ucigător, rataseră. Însă Sevilla e cam singurul nostru moment de glorie înfăptuit la punctul cu var. „Profesorul” Constantin a fost urmărit o viață întreagă de ratarea de la Yokohama, iar lacrimile de după „sfertul” cu Suedia, din America, nu ni s-au zvântat nici acum.
De ce se ratează?
Koljici a executat pentru că a plecat Mitriță în America, însă Mitriță ratase și el. Țucudean a tras fiindcă specialistul Culio nu se afla pe teren. Doi atacanți centrali, doi jucători de forță, au șutat modest, făcându-i mari pe Cojocaru și pe Căbuz. Ambele execuții au fost slabe. Koljici a dat spre colț, dar la semiînălțime, exact cum în manual scrie la „Așa, nu!”. George a „desfăcut” piciorul, ca în rețeta lui Cleo Vaișcovici, dar a tras slab, el care din acțiune trimite deseori adevărate torpile. Specialiștii spun că la punctul cu var trebuie să știi dinainte de ai de făcut. Unde vrei să trimiți mingea. Altfel, vorba lui Gabi Balint, în ultimul moment de dinainte de a șuta, „îți îngheață piciorul”.
Executanții
Există în fiecare echipă ceea ce italienii numesc „rigorista”, adică fotbalistul specializat la punctul cu var. Oameni care ratează extrem de rar, deși execută ani și ani la rând. Pe vremuri, la Liverpool, specialist la 11 metri era fundașul dreapta Phil Neal, deși pe teren se afla Rush sau Dalglish. La noi, în anii șaptezeci-optzeci, Bacăul avea un jucător, Andrieș, tot fundaș dreapta, care vreme de un deceniu n-a greșit aproape deloc. În urmă cu câțiva ani, micuța Victoria Brănești propunea un cvasinecunoscut, pe debutantul Vasile Olariu, care într-un tur a transformat 8 lovituri din 8, fiind alintat de presă „Penalty King”.
Vremea poveştilor
Acum pare să fie Culio, care dă foarte bine cu stângul. Din urmă vine Ianis Hagi. Dar sunt puțini, iar de multe ori acest moment extrem de important al jocului e lăsat la voia întâmplării, la libera negociere dintre jucători, la iuțeala de a pune primul mâna pe minge. Pe vremuri, când berea încă era la ladă de lemn, nu la bax, după antrenament, înainte de duș, specialiștii făceau pariuri cu portarii, iar seara se încheia cu povești despre șuturi imparabile.