Jose, teatru fără vise

A apus fotbalul propus de Mourinho! E concluzia plină de suficiență pe care o savurează numeroșii săi contestatari

Opt sute șaptezeci de mii de euro! Atât a costat cazarea lui Mourinho, timp de doi ani și jumătate, într-un hotel luxos din Manchester.

Aceasta e știrea răspândită de agențiile din lumea întreagă la doar câteva minute de la despărțirea portughezului de United. Mai concret, de la demiterea sa, de la darea sa afară. E genul de știre care ia ochii prin zerouri, prin facilul mesajului, prin riscul de a cădea în derizoriu. Cei care o gustă sunt convinși că Mourinho ar fi trebuit să locuiască într-un bloc de garsoniere, unde nu merge liftul și unde miroase iute și acru de la ghenă.

Ucigașul fotbalului?
Sunt la fel de numeroși cei dezgustați de fotbalul lui Mourinho, pe care-l găsesc, cu destul temei, pipernicit, defensiv, lipsit de spectacol, sărăcăcios în mesaj. Chiar țâfnos, îmbufnat, la fel de scremut ca și autorul său, intitulat cu totul aiurea The Special One. Și, în ultima vreme, chiar lipsit de performanțe. Ce e aia să fii pe locul 6 cu United? Aici, pe Old Trafford, e Teatrul Viselor! Ce vise poți avea pe locul 6? Poate coșmaruri! Unde sunt titlurile de campioană? Ai luat în doi ani și jumătate o amărâtă de Europa League, lasă-ne! Asta au reușit și amărâți ca Zenit, Șahtior, ȚSKA Moscova, proletari pravoslavnici care miros a sovhoz! La Man U trebuie să iei titlul, Liga Campionilor și, în primul rând, s-o bați pe Liverpool!

De la Liverpool i se trage
Da, asta era! Înfrângerea cu Liverpool. Ea i-a pus capac. La United mai poți să iei bătaie cu Brighton sau cu West Ham, dar dacă pierzi cu Liverpool ești proscris. Nu contează că ești pe locul șase, pe primul sau pe ultimul, cu Liverpool n-ai voie să pleci steagul. Iar demiterea lui Mou vine după un 1-3 destul de clar pe Anfield, în care magistrul și-a făcut iarăși mendrele cu Pogba, ținându-l rezervă, ca să-l bage pe Nemanja Matici, probabil cel mai nesărat mijlocaș central de pe planetă. Atât de nesărat încât Mourinho l-ar lua cu el oriunde ar antrena, inclusiv la Polul Nord!

Lucruri care se uită prea ușor
În curentul contemporan al desființării lui Mourinho pentru fotbalul său meschin, există niște fapte și niște cifre obligatoriu de amintit. El ia Liga Campionilor cu Porto, echipă de trei stele rătăcită printre cele cinci stele ale celorlalți. Tot el se duce la Chelsea și câștigă titlul după o jumătate de veac de secetă. Tot el merge la Inter și pune în vitrină trofeul Ligii lângă celelalte două, care datau din anii șaizeci, când alt iubitor de micime fotbalistică, Herrera, enerva planeta cu stilul său betonat. Inclusiv când vine la Real, Jose clatină inerția, luând Liga după 12 ani de pauză, ceea ce pe Bernabeu înseamnă o eternitate.

Cealaltă perspectivă
Iubitorii de frenezii ofensive n-au decât să-l admire pe Klopp și să mai aștepte până când neamțul, cu Karius sau fără în poartă, va ridica trofeul european deasupra capului. Sau să-l divinizeze pe Tuchel. Vai, ce frumos joacă Parisul și rupe tot, de la Guingamp la Amiens sau la muștarul de Dijon! Mai există și varianta adorării lui Pep, până în momentul în care catalanul va înțelege că City e un brand pentru Premier League, insuficient însă pentru trofeul continental. Între timp, Mou pleacă din apartamentul de 870.000 de euro cu valiza sa mică în care ține fotbalul său considerat atât de mic. Se duce să-și numere trofeele și banii. Ambele sunt operațiuni extrem de complicate și de plictisitoare.