Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Micul Mozart, șahul și penaltyurile

Titlul mondial în sportul minții s-a decis la tie-break, după un lung și plictisitor șir de remize

Permalink to Micul Mozart, șahul și penaltyurile
duminică, 2 decembrie 2018, 10:16

Pe 30 noiembrie, norvegianul Magnus Carlsen a împlinit 28 de ani. Cu alte două zile înainte, la Londra, a obținut al patrulea său titlu mondial la șah, pe care l-a dobândit în 2013 de la indianul Vishwanathan Anand. Atunci, în acel moment, indianul cu alură de star de Bollywood avea 44 de ani, iar junele scandinav abia jumătate din această vârstă. 22. Copil-minune. Motiv pentru care a și fost numit Micul Mozart al șahului.

Tineri și precoce

Vreme de trei săptămâni, la Londra, „Mozart” și-a apărat titlul în fața lui Fabiano Caruana, un american de origine italiană, cu domiciliul în Florida. Cu doi ani mai tânăr decât „Amadeus”. Semn că în sportul minții e la modă precocitatea. Știm asta de pe vremea lui Kasparov, care cucerea și el laurii supremi de fraged, la 22 de ani. S-au dus timpurile în care marii maeștri veneau la masa de joc în baston și după nici o oră se cereau la toaletă, sub amenințarea prostatei.

Amintirea doamnei Polihroniade

Tinerețea și precocitatea înseamnă elan în joc. Să te duci peste adversar, să-l ataci, să faci spectacol pe tablă. Așa ne-a învățat pe noi, maturii de astăzi, implicit adolescenții anilor optzeci, doamna Elisabeta Polihroniade, care avea un sfert de ceas de mare spectacol pe micul ecran. „Șah-mat în 15 minute” se numea emisiunea de duminică după-amiază, unde vedeam partide celebre, ale lui Alehin, Capablanca, Spaski, Karpov, dar mai ales Bobby Fischer, geniul suprem al șahului din toate timpurile. Dar și ale lui Florin Gheorghiu sau Victor Ciocâltea, așii noștri în materie. Se povestește că Victor Ciocâltea fuma întruna la masa de joc, ceea ce îl enerva cumplit pe nefumătorul, dar genialul ploieștean Gheorghiu.

6-6 e mai bun doar dacă întorci tabla

Scuze pentru paranteza cam lungă și cam îndepărtată în timp, dar am recurs la ea tocmai pentru a arăta că șahul vremurilor trecute însemna elan, atac, risc. Astăzi, „Mozart” și italo-americanul său au făcut 6-6, după 12 remize la rând. Specialiștii s-au arătat contrariați de lipsa de aplomb a finaliștilor, de dorința de a căuta remiza și de a se mulțumi cu ea. Kasparov însuși și-a manifestat dezamăgirea față de pasivitatea lui Carlsen, admițând însă că jocul lui Caruana poate avea justificări să fie mai defensiv. Noian de schimburi de piese, cal pentru cal, nebun pentru nebun, tură pentru tură. Plus timp lungit la limită. Așa s-a ajuns la acest 6-6, spectaculos doar dacă bagi piesele de șah într-o pungă de plastic, întorci obiectul muncii, scoți pulurile și zarurile și te apuci de table.

Carlsen, acest Duckadam cu 64 de pătrățele

După adormitorul 6-6 în 18 zile, s-a trecut la departajarea prin tie-break. Nu ca la tenis, ci ca la șah. Timp limitat 25 de minute pentru fiecare jucător și, dacă partida nu se termină, se merge mai departe cu doar câte 10 secunde pentru fiecare mutare. A câștigat norvegianul cu 3-0, amintindu-și abia după trei săptămâni de plictiseală că i se spune Mozart. Specialiștii spun că în acest tie-break, Magnus a fost de-a dreptul genial. Probabil ca Duckadam la penaltyuri, la Sevilla. Dar șahul parcă nu mai e povestea frumoasă care a fost. Prea mult calculator. Prea mulți fundași, ca să vorbim pe limba multora dintre noi.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

mg (84 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 12:01

..da, şi prea puţini nebuni frumoşi.. Un articol care m-a făcut mat.

ovidiu_3003 (341 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 12:18

...foarte frumos articol...sahul nu poate avea spectatori ca Alin Buzarin ...care crede ca remizele sunt plictisitoare ...de fapt sahul nu poate avea spectatori neclasificati ...sunt multe mutari care raman ascunse ...de ce sa stai trei ore si sa gandesti odata cu sahistii ?...mai bine urlii o ora jumate pe un stadion de fotbal ...

Doru (1 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 16:09

Frumos articol. O descriere plastica a finalei. O sinteza corecta a trecutului, prezentului si viitorul sahului. Sunteti cumva sahist? Felicitari!

stefanita (4 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 17:50

meciul a avut ceva tensiune, adevar este ca de cativa ani, in lipsa unui oponent de nivelul sau, Carlsen s-a cam blazat iar la nivelul sau si la stilul lui de joc, se simte creativitatea diminuata motivatia scazuta. cum ar fi fost Federer fara Nadal?

teo stemate (10 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 18:39

Lăudabil editorialul, măcar ca intenţie. Să scrii despre şah, printre multele ne-ştiri senzaţionaliste, merită tot respectul. Numai că autorul este, evident, un ne-specialist, ca să zicem aşa. "Moda precocităţii" în şah nu datează de la Kasparov, campion la 22 de ani. Tal a fost CM la 23 de ani şi, în sec. XIX, Morphy şi-a adjudecat titlul, deşi nerecunoscut azi oficial, la 21 de ani, pentru a renunţa la şah la... 25 de ani. De altfel, cel mai "bătrân" campion mondial, în epoca modernă, cred că a fost Botvinik, între 37 şi 47 de ani. Şahul e un sport care consumă repede, dovadă că nu prea sunt campioni mondiali trecuţi de 40 (de unde imaginea cu bastonul şi criza de prostată?). Fischer a obţinut titlul la 29 de ani, Karpov la 24, Kramnik la 25, Spassky la 32, Anand şi Topalov la 30... chiar şi cei mai vechi au fost campioni "de fragezi", Lasker la 26, Capablanca la 33, Max Euwe la 34... şi mai nimeni nu a rezistat în cea mai înaltă poziţie mai mult de o decadă. Nici Carlsen n-o să mai stea mult timp acolo, din simplul motiv că natura arde repede neuronii, mai ales că e jucătorul de şah cu cea mai intensă "ardere internă" din zilele noastre, după părerea mea. El, ca şi oponenţii lui valoroşi (Caruana, Anand, Ding Liren, Ivanchuk, Duda etc) joacă, în momentul de faţă, mai mult împotriva mutărilor ideale ale computerelor, decât împotriva adversarilor. Şi "inventează" multe meciuri noi, într-o epocă în care se pare că nimic nu se mai poate inventa în şah. Chiar în recentul Campionat Mondial a făcut câteva meciuri noi, împreună cu Fabiano Caruana, un jucător foarte apropiat ca valoare şi punctaj, de unde ideea că remizele ar fi plictisitoare? "Fischer-geniul suprem al tuturor timpurilor" e un clişeu, în lumea şahului părerile sunt împărţite: unii îl preferă pe Morphy, alţii pe Tal sau pe Kasparov, sunt voci care susţin că Magnus Carlsen ar fi acela... E adevărat că e "prea mult calculator" în şahul de azi (parcă numai în şah?), dar asta nu înseamnă că povestea e mai puţin frumoasă, sau că jocul a devenit prea defensiv. Ceea ce fac Marii Maeştri ca Magnus Carlsen, acum, e să demonstreze că, oricâte milioane de combinaţii, poziţii, mutări viitoare ar avea înmagazinate Houdini, Stockfish, DeepMind, Naum, Komodo etc, nu vor putea niciodată să compenseze creativitatea umană: o mutare inedită, sclipitoare, negăsită de niciun calculator, va deschide mereu drumul spre o partidă absolut nouă. Interesant că, după fiecare astfel de mutare, DeepMind sau Stockfish o va înmagazina imediat ca "mutare ideală"; e şi amuzant, într-un fel: cu toate circuitele lui, calculatorul tot a avut nevoie de o biată minte umană, aflată sub presiunea unui meci important, pentru a-şi găsi "mutarea ideală"... Şi, tot despre "moda precocităţii": eu cred că, în următorii ani, vom avea primul Campion Mondial la şah minor, micul geniu de 13 ani Praggnanandhaa. Avantajul lui nu e doar că s-a născut geniu, ci şi că s-a născut, cum se spune, cu calculatorul în braţe. Cum ar veni, calculatorul e doar o jucărie pentru el...

ANDREI (6 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 19:23

Magnus avea avantaj la ultima partida dar a fost de acord cu remiza.l-a dus unde a vrut el.la live el tot nr.1 mondial e,pe cand Caruana e undeva locul 18.posibil asta sa fi fost planul lui de la bun inceput.

Durden (126 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 19:48

am inteles.remizele ar fi fost ok daca jucatorii aveau 85 de ani.dar asa, fiind tineri, trebuiau sa joaca sah de parca era counter strike. are sens, dupa mintea unuia ca buzarin

Vlad Dracul (3 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 20:12

E bine că încă se mai scrie despre şah. Încă.

Toader (52 comentarii)  •  2 decembrie 2018, 21:04

Și meciurile de șah se pot araja, nu-i așa? Ce, nu poți paria, printre altele?

Sax (51 comentarii)  •  3 decembrie 2018, 0:16

Daca acest 6-6 ti se pare plictisitor ce am putea spune despre infruntarile Karpov-Kasparov de acum 3 decenii cand se jucau 24 de partide pentru desemnarea campionului Mondial, dintre care 18-19 se terminau remiza? Si apropos, Spassky se scrie cu doi de s. Se vede ca doar te uitai la emisiunile Elisabetei Polihroniade, nu I-ai citit si cartile.

Comentează