Puţin, foarte puţin!
Victorii chinuite, meciuri slabe. Acesta e meniul luptei pentru titlu!
CFR a dat 50 de goluri, iar Steaua 45. De fapt, 42, pentru că 3 le-au marcat duetul Deaconu plus Comisia de Disciplină. Pe final de sezon, acestea sînt cifre […]
Victorii chinuite, meciuri slabe. Acesta e meniul luptei pentru titlu!
CFR a dat 50 de goluri, iar Steaua 45. De fapt, 42, pentru că 3 le-au marcat duetul Deaconu plus Comisia de Disciplină. Pe final de sezon, acestea sînt cifre de echipe care trag la locul zece, nu la locul întîi. Atît marchează cei care în campionatele rezonabile ale Europei se clasează undeva pe la mijloc.
În 34 de etape, o candidată la titlu trebuie să înscrie cam 70 de goluri, adică în jur de două pe meci. Ale noastre abia trec de unul, cu contribuţia Comisiei cu tot. La noi se cîştigă scrîşnit, la limită, fără glorie, fără plăcerea de a învinge. Sau se face egal în chinuri groaznice, ratîndu-se două-trei ocazii pe meci, care sînt invocate ca rod al unui joc ofensiv extraordinar.
O campioană înrobită eternului 1-0 sau salvatorului 2-1 nu spune nimic. Real Madrid, despre care se zice că, deşi ia titlul, face un sezon mai degrabă slab, execută uneori cîte un 7-0 cu care-şi trage fanii mai la suflet. Oamenii asta vor să vadă, spectacol, scor, goluri, nu chin. „1-0, gol Diego Ruiz”. „Sau 2-1, deviere Pepe Moreno”, după ofsaid, am adăuga noi. Sînt fraze fără subiect, fără predicat, fără sare, fără piper.
Dintre toate campionatele bune ale Europei, noi, românii, stăm cel mai prost la eficacitate. Cît e fotbalul italian de închis şi de tacticizat, Inter tot a dat 64 de goluri, iar Roma 66. La nemţi, Bayern are 59, iar Werder 65. În Spania, Realul a trecut de 70. În Anglia, Manchester United a marcat 74 de goluri, iar zgîrcita în spectacol Chelsea, 62. Pînă şi în Franţa, într-o competiţie în care de regulă se înscrie puţin, Lyon are 70 de reuşite, iar Bordeaux, 59. Adăugăm doar în treacăt că Ajaxul lui Ogăraru, care a terminat deja sezonul regulat, a dat aproape 100 de goluri. Şi ne vine foarte greu să credem că reuşitele românilor sînt atît de puţine pentru că apărările indigene, gen Mioveni şi alte autobaze ar fi mai bune decît apărările din Italia, Anglia sau de prin alte părţi. Pur şi simplu, la ei se joacă bine şi frumos, în timp ce la noi se joacă urît şi prost.
Mai sînt două etape pînă la final. Mizăm pe încă patru de 1-0, doi pentru Steaua şi doi pentru CFR. Pe încă patru meciuri urîte ca nişte babe ştirbe şi apoi pe cîteva luni de amăgire că vom rupe norii în Ligă. Atenţie însă la coji de banane, famaguste sau rosenborgi! Cine păcăleşte fotbalul şi spectacolul va fi, la rîndul său, păcălit!