La sârbi e și știință, nu doar eroism

Steaua Roșie ne arată cum ne-am putea așeza și noi la celebra masă a bogaților dacă am fi mai deștepți și mai dedicați decât suntem

Expresia cu masa bogaților e tocită, dar ea e adusă de sârbi în actualitate tocmai în zilele în care se vorbește insistent despre încă un proiect de competiție (al câtelea, oare?) menit să cuprindă doar cluburile extrem de bogate, impecabile financiar.

Stratul de ozon moral
Care să fie scutite de astfel de deplasări, gen Belgrad, unde globalizarea încă mai are fisuri, unde se urlă din zeci de mii de piepturi Fuck you Liverpool, absolut incorect politically. Și unde, tot dintr-o grijă față de stratul de ozon moral al planetei, maestrul Klopp nu-l deplasează pe helveto-albanezo-kosovarul Shaqiri, ca să nu-l expună furiei sârbilor. Decizie bună de salon diplomatic, dar decizie proastă de vestiar transpirat. Semnal pentru echipă că la Belgrad nu e cine știe ce meci, că se poate și fără Shaqiri, și fără oricare dintre ei.

Puțină istorie
Nu ne ducem la acea Crvena Zvezda cu Sinișa, cu Il Genio Savicevici, cu Prosinecki și cu Belo, care a luat Cupa Campionilor Europeni. Povestea ei se știe, e mai recentă. Mergem mai în spate, prin 1979, la Crvena cu Geaici la apogeu, jucând finala Cupei UEFA contra Borussiei Monchengladbach. 1-0 pentru nemții danezului Allan Simonsen la ei, 1-1 pe „Maracana”, cu aproape o sută de mii de spectatori în tribune și cu un arbitru făcând orice ca trofeul să nu ajungă în lagărul socialist.

Cu toate libertățile permise de croatul Tito, aflat atunci în ultimul său an de viață, Iugoslavia tot lagăr era.Venim mai spre noi, în a doua jumătate a anilor optzeci, când Zvezda a reușit două victorii istorice acasă, cu Real și cu Bayern. E adevărat, pe terenuri pline de zăpadă (de fiecare dată s-a jucat la început de martie), și de fiecare dată urmate de ratarea calificării în retur, în deplasare. Dar sârbii, mai ales prin Steaua Roșie, au avut mereu tupeul de a se lua la trântă cu acei mereu invocați „bogați”.

Și ceva fotbal
Revenind la meciul de marți seara, sârbii au avut 2-0 din minutul 29, iar Liverpool, un meci întreg în față ca să așeze lucrurile pe făgaș normal. Prin fața statisticienilor au trecut isprăvile relativ recente ale altor balcanici, cei de la Ludogoreț, care au avut și ei avantaj pe teren propriu cu unii sau alții dintre granzi, însă au sfârșit prin a pierde.

Steaua Roșie n-a pierdut pentru că a continuat să joace, cu fotbaliștii ei, mulți sârbi (fie și cu alte cetățenii, de exemplu, portarul Milan Borjan, fost și pe la Vaslui acum câțiva ani, are pașaport canadian), care n-au niciunul loc în acea echipă națională întâlnită recent de România.

De exemplu, atacantul Pavkov, autorul ambelor goluri cu Liverpool, trebuie să aștepte să curgă multă apă pe Sava și pe Dunăre ca să poată năzui la postul lui Mitrovici.

Plus lecția
Da, există și o lecție. Aceea că lamentarea cu excluderea de la masa bogaților nu ajută la nimic. Noi ne-am culcat în coșciug, am împreunat mâinile pe piept și așteptăm slujba de prohod, plus derbyurile cu Dudelange. Sârbii s-au calificat eroic cu Salzburg, au luat 6-1 la Paris atrăgând atenția „leaks”-urilor de pretutindeni, dar au scris istorie prin 0-0 cu Napoli și 2-0 cu Liverpool.

Pentru aceste rezultate n-ajunge să fii eroic. Trebuie să fii și bun, și speculativ, ba chiar și deștept. Altfel, e 0-5 cu City sau 1-5 cu Sporting și tu o tot spui, la nesfârșit, pe aia cu masa bogaților.