Cum îi putem bate pe sârbi?

Răspunsul imediat e: ”Greu”. Bine, bine, greu, am înțeles. Dar cum?

Să lăsăm în urmă noaptea de iarbă de plastic de la Vilnius. Ea ne-a adus trei puncte râvnite înainte de meci, ca și acontate după golul lui Chipciu, însă puse în mare primejdie de egalarea lituaniană. Fără golul lui Maxim așteptam derbyul cu sârbii de pe locul trei, la patru puncte în urma lor. De fapt, parcă nici n-ar mai fi fost derby.

Cum jucăm la mijloc?
Chipciu și Anton au luat la Vilnius cartonașele suspendării. Deși Chipciu era în mare formă, parcă mai multe dureri de cap dă suspendarea lui Anton. Chit că Paul nu e cel mai bun închizător din lume, înlocuirea lui e o problemă serioasă. Ar fi variantele din lot, Tudor Băluță sau Stoian. Dar parcă niciunul dintre ei nu pare pregătit să asculte imnul dinaintea unui astfel de meci de la centrul terenului, ci mai degrabă de pe bancă. Ar fi varianta ofensivă, cu Răzvan Marin și Stanciu. Însă Stanciu poate juca mijlocaș central lângă un închizător clasic, gen Pintilii, Hoban sau chiar Anton. Răzvan Marin nu e închizător clasic, ci mai degrabă mijlocaș de legătură. Ar mai fi o variantă, la fel de fantezistă. Anume urcarea lui Săpunaru la mijloc și recurgerea pe linia de fund, în stânga lui Tamaș, fie la Toșca, fie la Nedelcearu, fie chiar la Tudor Băluță.

Dar pe „treisferturi”?
Înlocuirea lui Chipciu pare mai simplă decât a lui Anton. Acolo, în dreapta, poate intra de la început Dorin Rotariu. E adevărat, n-a bifat foarte multe minute la club, la Alkmaar, dar dacă l-a chemat Contra la lot, înseamnă că are încredere în el. Golul lui Maxim îi dă atuul unei titularizări aproape obligatorii. Dacă Stanciu va coborî mijlocaș central, atunci Alex poate intra în spatele vârfului. Mitriță ar rămâne în stânga, iar dacă problema musculară care i-a determinat schimbarea la Vilnius se va dovedi serioasă, atunci Bancu poate urca aripă stânga, cu Toșca în spatele său, fundaș lateral. Ar mai fi o variantă cu Keșeru în linia „de trei” din spatele vârfului, dar dacă selecționerul n-a utilizat perechea Țucudean-Keșeru în meciul cu Lituania, socotit mai ușor, e greu de crezut că va juca atât de ofensiv cu Serbia.

Ce facem cu Mitrovici?
Nouarul sârbilor ne-a dat nouă două goluri, apoi a mai dat altele două și în Muntenegru. Atacantul lui Fulham e în formă mare, iar fundașii noștri centrali, Tamaș și Săpunaru, sunt experimentați, sunt puternici, dar sunt lenți și au împreună aproape 70 de ani. Aleksandar Mitrovici e tânăr, e puternic, pachet de mușchi, e genul de vârf care trebuie luat „pe piept”. La Belgrad ne-a dat gol și când era cu spatele la poartă, s-a învârtit cu stoperii noștri în spate. Aici, la duelul Tamaș-Mitrovici s-ar putea să fie cheia meciului. Poate și la Milinkovici-Savici, odihnit, folosit doar în ultimele 10 minute la Podgorica. Omul lui Lazio vine din linia a doua, exact de acolo de unde nouă ne lipsește Anton sau, în fine, un mijlocaș central care să închidă decent spațiile.

Și totuși, ce șansă avem?
Aceea de a juca perfect, fără momentele de visare de pe plasticul lituanian. De a nu face greșeli, de a alerga mult pentru a anula diferența dintre Fulham, Ajax, Lazio, Eintracht (probabil că va juca și Kostici), cluburile străinilor lor, și Kayseri, Ludogoreț, Hapoel Haifa și chiar Sparta Praga, mult mai plăpândele echipe ale stranierilor noștri. Și de a fi peste patruzeci de mii în tribune, ceea ce poate reduce cumva din diferența dintre Lazio și Kayseri.