Cupele europene. Întrebări fără răspunsuri
Am avut patru echipe și mai avem două. Asta știm deja. Nu știm însă multe alte lucruri, pe care nu toți ne străduim să le aflăm, pentru că nu ni se par interesante

Joi după joi. Așa ne ducem traiul de vreo lună și ceva, de când încă se disputa Mondialul, iar Viitorul avea deja ceva treabă prin Luxemburg. Cu marțea și miercurea, care sunt ale Ligii Campionilor, nu prea avem noi treabă și nici n-o să avem prea curând. A noastră e joia. A noastră și a Europa League, care e un fel de magazie unde UEFA depozitează marfa second hand. S-au mărit premiile, e adevărat, dar strălucirea e dincolo, în cealaltă competiție.
Se nasc totuși niște întrebări, dincolo de tocitul și metafizicul „Se putea mai mult?”.
Viitorul
Aici lucrurile sunt simple. Drumul s-a terminat demult, luxemburghezii fiind singurele victime. Vitesse, care la rândul ei a căzut în fața unui Basel eliminat de PAOK-ul lui Răzvan, a fost un prag prea înalt. Singura întrebare: ce e Europa League, de fapt? O competiție prestigioasă, în care reprezinți fotbalul românesc, sau o grădiniță pentru etalarea unor teenageri, talentați, dar prea cruzi ca să ai o șansă reală?
Craiova
Vindem înainte de competiție și aducem în loc în timpul competiției (Fedele, Donkor) sau chiar după (Colli)? Răspunsul este da, așa facem. Pentru că și dacă i-ar fi adus pe cei amintiți, plus Pigliacelli, de la început, Craiova tot n-ar fi avut șanse în fața lui Leipzig. Coeficientul e subțire și te plasează sub satârul echipelor din țări cu fotbal extrem de puternic, atât de puternic încât n-ai nicio șansă.
Dar în ceea ce privește Craiova, întrebarea fundamentală e alta. Când va avea acest stadion minunat un gazon măcar de nota 5? La returul cu Leipzig sărea nisipul, săreau brazdele, mai lipsea o alunecare de teren sau chiar o derivă a continentelor. În toamnă nu s-a putut că a fost toamnă, în primăvară nu s-a putut că a fost iarna lungă și s-a spus că se așteaptă fotosinteza, înverzirea, germinația și alte miracole ale naturii. Dacă așa sar brazdele în august, înseamnă că în decembrie vor sări cu plăcile tectonice de dedesubt cu tot.
CFR
Aici sunt scoruri mari, goluri multe, dar și regrete. Se spune că sub Conceicao echipa s-a descătușat, dar cum să nu te descătușezi când redutabila Alașkert avea niște bătrânei cu calviție și un echipament care părea luat din piață?
Discuția e, sau ar fi trebuit să fie, alta. Putea CFR-ul ajunge în grupele Champions League dacă trecea de Malmo? Avea destule șanse. Pentru că Malmo s-a împiedicat de Vidi, care a ajuns în fața suedezilor pentru că a scos marea favorită Ludogoreț. Iar în play-off Vidi dă peste AEK Atena, care nu e nici Man City, nici Sporting Lisabona, barierele care ne-au căzut greu în cap nouă, românilor, lovindu-ne năprasnic, la precedentele tentative de acces în grupe.
Pentru conformitate, Vidi e fostul Videoton din Szekesfehervar, dar și-a scurtat numele pentru că nu mai primește bani de la fabrica de becuri și lustre, ci de la o benzinărie cu siglă roș-alb-verde, destul de des întâlnită și pe drumurile noastre.
FCSB
Prima întrebare e de ce, după ce te califici în minutul 92, la doar câteva minute după aceea te vaiți că n-ai jucat nimic și că doar „Doamne, mare mila Ta” te-a dus mai departe. Adevărat, sunt niște probleme cu niște băieți de-acolo, dar senzația „oficială” de după calificarea cu croații e că fosta Steaua n-a reușit nicio minune, ci doar a scăpat de glonțul trecut razant pe lângă ureche. Să nu uităm că în vremuri mai vechi sau mai noi, Hajduk a depășit destul de clar pe Dinamo, Urziceni, Iași și, chiar dacă amintirile sunt foarte vechi, pe Craiova Maxima, care probabil că în disputa cu Craiova de azi ar câștiga măcar la 5 goluri diferență.
Dar întrebarea cea mai presantă la „capitolul FCSB” se referă la Gnohere. Bizonul a stat în tribună la meciul de campionat cu Astra, din prima etapă, pentru că avea un kilogram în plus. Un kilogram înseamnă o masă mai consistentă sau două-trei felii de pepene în plus. Sau două beri. Motivul kilului suplimentar era pueril. De fapt, francezului părea că i se pregătește rugul, vreascurile fuseseră deja așezate. Și acum, întrebarea propriu-zisă. Dacă în campionatul trecut, când Bizonul era rezerva toanelor lui Alibec sau rezerva intereselor lojei, el ar fi fost titular, nu cumva FCSB ar fi câștigat titlul? O parte a răspunsului a venit în minutul 92 al meciului cu Hajduk.