Sepsi și fotbalul său de prime-time

Sâmbătă seara, de la 9, pui un meci de audiență, nu Sepsi cu Iași. Dar eroarea n-a fost atât de mare, nocturna din Covasna scoțând la lumină un fotbal frumos și o echipă de calitate

N-ai cum să aduci FCSB-ul, Craiova și CFR-ul sâmbătă, că au jucat joi seara în Europa. Dar măcar pui sâmbătă seara Dinamo cu Viitorul. Cu Sepsi-Iași omori audiențele, oamenii zapează de la Piața Victoriei la divertisment, eventual vreun film cu bătăi. Un astfel de meci nu atrage, iar telecomanda e liberă să aleagă altceva, mai în ton cu chipsurile și berea de pe masa din sufragerie. Suntem incurabili amatori de facil.

Cine sunt băieții în alb?

Dar fotbalul „albilor” e frumos de la început. Mingea se plimbă elegant, stadionul e mic, dar însuflețit, spectatorii cântă ungurește, iar pe câțiva jucători se vede calitatea. Cine i-a adus? De unde i-a adus? Cum de au fost lămuriți să semneze pe 4-5 mii de euro (cam pe-acolo e media lunară) cu o echipă care anul trecut a terminat pe locul 8, după ce mult timp a fost în pericol să pice? Și într-un oraș mic, unde după 10 seara nu se mai întâmplă nimic?

Tandia s-a prezentat singur, în primăvara trecută. Un francez cu origini în Mali și cu mai multe echipe de Ligue 2 în portofoliu. Cea mai recentă, Brest, ultimul loc în ediția trecută. Nu-i cam puțin? Nu e. Pentru România e destul. În acest moment malianul e între cei mai buni decari din campionatul românesc.

Acum au venit, pe lângă autohtonii Vașvari, Ștefan și Drăghici, pe care consumatorii fideli ai campionatului românesc îi cunosc, brazilianul Moura, croato-germanul Jovanovici, bulgarul Velev, ghanezul Mensah, maghiarul Prosser, bielorusul Karnitsky.

Singurul cu o biografie ceva mai solidă e fundașul dreapta brazilian, cu Gil Vicente și Anorthossis scrise relativ recent pe legitimație. În rest, ce-l recomandă pe croato-germanul de 29 de ani venit din Finlanda, de la FC Lahti? Mai nimic, dar poate că e vorba de flerul celor care l-au adus.

Singurul stranier al cărui nume spunea ceva în momentul venirii la Sepsi e Ousmane Viera, fostul „ceferist”, ulterior căpitan al Pandurilor, inclusiv în Europa League. Dar de la plecarea din Gorj, cariera fundașului fusese sinuoasă, cu o accidentare lungă și cu ultima echipă din carnet – un fel de șaormerie de la periferia diviziei secunde turcești.

Idei despre fotbal

Pe Sepsi se vede imediat că e o echipă lucrată, cu trasee în atac, cu idei de joc, cu tehnica lui Tandia pusă în valoare. E de mirare cum o trupă cu șase-șapte nume absolut noi arată atât de asamblată. Primul gol din nocturna cu Iași a fost întâmplător, venit după o mare greșeală a portarului.

Dar al doilea e rezultatul mai multor pase la rând, în preajma careului advers, în viteză maximă. Ca și al treilea, când Ibrahima Tandia i-a pasat extraordinar lui Yasin Hamed, ca într-o înșiruire de nume din 1001 de nopți transpusă pe covorul verde al Șeherezadei, așternut în Covasna.

Neagoe. Glasul pământului sau glasul creației?

Nu demult, Basarab Panduru l-a caracterizat pe Eugen Neagoe, pe baza sezoanelor recente foarte bune de la Iași și Sfântu Gheorghe drept „Regele play-out-ului”. Ironie sau admirație? Poate amândouă, dar parcă mai multă admirație.

Într-un moment în care banca tehnică a Craiovei e departe de a fi cea mai solidă construcție din lume, se vorbește de o posibilă trecere a lui Eugen în Bănia natală, unde a și jucat, câștigând un titlu și două Cupe.

Neagoe ar merita să ajungă în Oltenia, dar probabil că nu va ajunge. Poate altădată. Nu acum, nu în viitorul apropiat. Pentru că Sepsi, această echipă care ține telecomanda pe fotbal și câștigă meciul nu doar cu Iași, cât și cu filmele cu bătăi de sâmbătă seara, e în primul rând creația lui.

În schimb, la Craiova, din câte se vede, creația e o acțiune colectivă, în care rolul antrenorului nu e întotdeauna decisiv.