Națiunile mari și mici ale fotbalului
În 88 de ani de istorie, Cupele Mondiale au fost câștigate de țări puternice economic și social, sau măcar importante pe harta fotbalului

Brazilia cinci titluri, Germania (via RFG) și Italia câte patru, Argentina și Uruguay câte două, Anglia, Franța și Spania câte unul. Acestea sunt coroanele mondiale de până acum. Cele mai populate țări din Europa, cu economii și societăți pe picioarele lor, plus cele mai mari și mai importante națiuni din America de Sud. Excepție face Uruguay, dar performanțele sale vin de foarte demult, 1930, 1950, dintr-o vreme când reușita în fotbal încă nu depindea atât de mult de economie sau de demografie.
Ungaria, Suedia, dar mai ales Olanda
În 1954, ungurii au bătut RFG-ul cu 8-3 în grupă, apoi s-au reîntâlnit în finală. Erau anii golurilor foarte multe. În precedenta toamnă, maghiarii jucaseră o dublă amicală cu Anglia. 6-3 pentru ei pe Wembley, apoi 7-1 pe Nepstadion. În finală, în minutul 9, Puskas și Czibor făcuseră deja 2-0. Au pierdut cu 3-2, chiar dacă erau înconjurați de un val de simpatie. Poate și pentru că pe atacantul central al nemților, Walter, îl chema pe numele mic Fritz. Trecuseră doar câțiva ani de la război. Dar Ungaria era o națiune mică.
În 1958, Suedia se strecura în finala de la ea de acasă. Nicio șansă în fața Braziliei. 5-2 pentru Pele adolescent, plângând de fericire pe umerii lui Didi și Garrincha.
În 1974, 1978 și 2010, Olanda a pierdut trei finale, toate dramatice. În prima, cu RFG, a condus cu 1-0. Într-a doua, cu Argentina, la 1-1 în ultimul minut regulamentar, a avut bară, apoi a cedat în prelungiri. În ultima, la Johannesburg, Iniesta a marcat când mai erau, pe ceas, doar câteva rotocoale de secundar până la penaltyuri. Chiar dacă a dat fotbalului Ajaxul, pe Cruyff, pe Gullit sau pe Van Basten, Olanda rămâne o națiune mică. Două din cele trei finale pierdute au avut loc împotriva unor gazde influente.
Bancuri cu belgieni
După ce Italia nu s-a calificat, după ce au ieșit Germania, Argentina și Brazilia și după ce s-au conturat semifinalele, se mergea spre o finală Franța-Anglia, două națiuni nu doar mari, ci de-a dreptul uriașe. Calificarea Franței a confirmat regula. Frumoasă, bine cotată, excelent aranjată tactic, Belgia s-a dovedit prea mică. De veacuri, francezii nu contenesc să spună bancuri cu belgieni.
Cât de mică e Croația?
E mică, mică de tot! La patru milioane și-un pic, e, vorba lui Emil Hossu-Longin în comentariu, cam cât jumătate din Londra. Pe 23 iunie, după acel răsunător 3-0 cu Argentina, scriam aici despre croați că pot face surpriza, pentru că sunt un popor croit pentru sport, care-și face stadioane, săli, bazine de polo. Pentru că au în primii 11 doar titulari la cluburi importante, determinanți la echipele lor. Dar prin surpriză înțelegeam un acces în sferturi, hai semifinale, în niciun caz în finală! Calificarea lor în ultimul act nu e surpriză, ci SURPRIZĂ!!!!! Într-o lume tot mai puțin adaptată să perceapă altceva decât lucruri din sfera normalului și a ierarhiilor.
E Croația favorită în finala cu Franța? Categoric NU!!!! Franța e națiune mare, Croația înseamnă un popor mic de pe coasta dalmată. Eroic, dar lipsit de grandoare, de dimensiune. Dar Croația n-a fost favorită nici cu Argentina, nici cu Anglia, nici măcar cu Rusia. Se pare că-i convine să nu fie favorită. Iar finala de la Moscova poate scutura o prejudecată veche de aproape un veac. S-ar putea ca de duminică încolo să nu mai funcționeze teoria națiunilor mari, ci să intre în vigoare axioma națiunilor eroice.