Al-Costică

Budescu pleacă în Arabia Saudită. E vorba totuși despre cel mai bun fotbalist român al anului 2017

Telefonul dat pe silent al lui Șumudică a început să clipocească tocmai când negocia cu o șaormerie turcească având printre obiectele de activitate și fotbalul. Insistenții apelanți erau emisarii lui Al-Shabab din Arabia Saudită. După spusele antrenorului, nu se mai terminau zerourile. A lăsat șaorma pe masă și a plecat imediat în oază.

Fotbal și Al-Fotbal
Arabia Saudită! Ce pământ primitor! Ziua, când sunt 45 de grade, e bine. De obicei e mai cald de-atât! Dar te consolează omniprezentul aer condiționat și, mai ales, voluptatea trupească și sufletească de după ce bagi PIN-ul. Dansul zerourilor, vorba lui Șumi, e amețitor.

Fotbalul e cel pe care-l știam și pe care l-am și văzut la Cupa Mondială. 0-5 cu Rusia. Apoi, busuiocul s-a mai dres. Doar 0-1 cu Uruguay și un istoric 2-1 cu Marocul, într-un fel de meci din Cupa Țărilor Arabe, strămutat în fostul Stalingrad. Un fel de alergătură ațoasă a unor băieți nu foarte dăruiți, dar plini de zel, măcar în numele zerourilor despre care se vorbește în propoziție.

E un fotbal despre care Planeta a postulat că e într-o impresionantă creștere. Dar Arabia Saudită, Egipt, Iran, Maroc și Tunisia, adică fotbalul jucat cu fața spre Mecca, a plecat acasă după grupe. De crescut, acest fotbal tot crește de vreo treizeci de ani, însă mare nu se va face niciodată.

Modelul suedez
Însă, pentru că indigenii nu prea au har, străinii sunt priviți cu venerație. Pe listele echipelor prezente la Mondial (mai ales ale celor de mâna a doua) sunt destui jucători care trudesc pentru echipe cu Al în fața altui cuvânt. Dar sunt și fotbaliști buni acolo.

De exemplu, Marcus Berg e atacantul titular, 9 pe spate, al Suediei, calificată în „optimi” înaintea Germaniei. După o viață în fotbalul vestic, la Hamburg și PSV, și levantin (Panathinaikos), la 31 de ani Marcus face împachetări cu bancnote la Al Ain, într-o oază vecină cu a lui Costică Budescu. Când ai o vârstă, Șeherezada chiar spune povești frumoase.

Forțat să plece
„Tot ce e bun în atac vine de la Budescu”, a zis Panduru acum câteva luni, înainte ca Dică să-l bage pe Costică în vârtelnița metafizicelor sale schimbări făcute la pauză. Budescu e de la distanță cel mai bun fotbalist român al momentului, iar faptul că FCSB a ratat al treilea titlu consecutiv e în ultimul rând vina lui.

A făcut tot ce-a putut, chiar dacă de multe ori sub tricou i se întrezăreau colăcei în loc de pătrățele. Ca să fii cel mai bun din România nu trebuie să se predea lecții de anatomie pe trupul tău. E nevoie să știi ceva mai mult fotbal decât ceilalți, iar Costică știe destul. Când dai 13 goluri și 13 pase de gol însă nu ești inclus în planurile de viitor înseamnă că nu e clar ce vizează acele planuri.

Viitorul de la trei dimineața
Patronul spune că-l dă cu regret pe Costică. Da, cu regret! Dar și cu 2,5 milioane de euro, precizarea e obligatorie. Îl dă pentru că dacă nu-l dă cu banii ăștia acum, poate că altădată nu mai are ocazia.
Ce rămâne în urma lui Budescu? Un 4-3-3 inovat în jilțurile aurite de la Palat, o dogmă tactică obligatoriu de aplicat în sezonul care stă să înceapă. Moruțan, Qaka, Man, Coman și, mai ales, Florin Tănase. Bravul căpitan surprins ciupit într-o cârciumă, spre ziuă. În total contrast cu înfrânarea și asceza despre care se vorbește la nivelul cel mai înalt al clubului.

Alături de banderolă, martorii oculari l-au identificat și pe Bizon, care e și el pe lista plecărilor, dar și pe Omrani, care încă n-a venit, chiar dacă se zice că va veni. Dacă va mai veni!

Cam asta înseamnă FCSB 2018-2019. Ore mici, țeluri mărețe. Cel mai bun fotbalist al anului trecut n-are nevoie de răcoarea dimineților bucureștene. Stă la aer condiționat și urmărește mulțumit dansul zerourilor.