Tatăl de la televizor

Crăciunescu-tatăl nu mai e preşedinte de Comisie, nici observator, nici nimic altceva oficial. A rămas opozant al regimului din fotbal, un fel de Lech Walesa care nu tîrîie după el sîrme de electrician sindicalist prin portul Gdansk, ci duce în […]

Crăciunescu-tatăl nu mai e preşedinte de Comisie, nici observator, nici nimic altceva oficial. A rămas opozant al regimului din fotbal, un fel de Lech Walesa care nu tîrîie după el sîrme de electrician sindicalist prin portul Gdansk, ci duce în spinare o carieră fabuloasă şi ţine pe degetul mic un prezent concret de analist al arbitrajului. Dacă nu el, atunci cine să comenteze fazele?

În prima parte a „Zilei de fotbal” de la Kanal D a spus că fiul său nu trebuia delegat la meciul de la Iaşi. Cosmin Cernat i-a oferit în direct refugiul de a nu comenta fazele litigioase ale acelei partide. Crăciunescu n-a acceptat, distribuindu-se singur în rolul principal al unui film psihanalitic: tatăl critică la televizor faptele fiului! Au venit imagini din Copou, iar Teo Crăciunescu zîmbea la încălzire. „E bine că e senin”, a spus Ion, care a luat o foaie mare şi-un pix, în aşteptarea fluierului de start.

„A greşit, trebuia roşu la ieşean”. Nu trecuse nici un minut din meci, iar tatăl îi şi dădea o bilă neagră fiului. În agora studioului, Ion Crăciunescu încerca să explice celor prezenţi, invitaţi, electricieni, regizori, cum Teo trebuia să elimine un jucător şi n-a făcut-o. Oamenii se uitau perplecşi şi nu pricepeau de ce tatăl, în loc să-şi cocoloşească fiul, îl acuză. Pe măsură ce minutele treceau, pagina lui Ion Crăciunescu se umplea de rînduri, iar fruntea îi devenea tot mai puţin ridată. Teo ducea bine meciul şi parcă auzea sfaturile tatălui, dintr-un studio TV aflat la 400 de kilometri distanţă: „Pleacă de-acolo, nu-i lăsa să te înconjoare! Fault! Dă-i cartonaş! Aşa, bine”. Teo ratează apoi un fault, iar tatăl îl ceartă cu voce tare. „Şi doar ţi-am spus să stai aproape de fază, vezi, te-a prins departe şi n-ai observat ce se întîmplă!”.

S-a terminat meciul, a început partea a doua a emisiunii. Şi nu oricum, ci cu acea fază din primul minut, în care ieşeanul Adrian Ilie „i-o pune” destul de urît lui Goian. Crăciunescu-senior are un timbru grav şi acuză impersonal. „După părerea mea, arbitrul a greşit”. Arbitrul e fiul său şi a condus bine spre foarte bine un meci greu, încheiat cu o mare surpriză. Iar tatăl, pe micul ecran, nu l-a cocoloşit cu nimic. De data asta, arbaleta lui Wilhelm Tell a nimerit mărul de pe capul copilului, şi nu capul. Emisiunea s-a terminat, iar toţi cei din preajmă, scenografi, sunetişti, regizori, invitaţi se gîndeau că au copii acasă şi erau fericiţi că viaţa i-a ferit de asemenea posturi. Ion Crăcunescu părea şi el senin. Judecase drept, iar asta părea să-i dea o stare de bine.