Craiova, brazdă lângă Brazdă

Echipa e frumoasă, antrenorul excelent, stadionul nou, publicul extraordinar și terenul mizerabil

Portarul Iliev a degajat cu colțul careului mic cu tot. Mingea s-a dus departe, către centru, dar de sub ea a sărit o bucată de sol de câteva kilograme. Comentatorii tv habar n-aveau de ce regizorul insistă cu reluarea unei degajări cât se poate de banale. Abia apoi au văzut glia desprinsă, o felie noroioasă cu glazură de iarbă îngălbenită deasupra. Gustavo a încercat un dribling. Și-a driblat adversarul, dar nu cu mingea, ci cu altă glie. Mingea rămăsese împotmolită în mâl. În fine, la faza golului, Băluță a demarat pe dreapta, însă mingea i s-a lipit de pământ, n-o mai avea cu el. Printr-un gest de care sunt capabili doar cei extrem de tehnici, a tras obiectul cumva de dinapoia sa. Dacă în locul lui Alex era altul, mai puțin prieten cu sfera, destinația putea fi o secție de ortopedie.

De ce Brazdă, cu B mare?
Brazda lui Novac e un cartier al Craiovei, aflat în partea de nord a orașului, opusă stadionului. Are vreo 40.000 de locuitori, cam cât Caracalul sau Medgidia. Numele îi vine de la o fortificație de pământ durată pe la anul 300, după Retragerea Aureliană, când daco-romanii rămași în zonă ridicaseră, pe toată lungimea dealurilor de sud, cam de prin Mehedinți până spre Buzău, la Istrița și Pietroasele, un fel de biută menită să impiedice înaintarea popoarelor migratoare. Ulterior, Baba Novac, care era oltean și căpitan al lui Mihai Viteazul și care are o stradă importantă și în București, și-a fixat tabăra chiar în zona ridicăturii, pe care a consolidat-o cu același scop militar. De atunci, de peste patru sute de ani, oamenii îi spun zonei Brazda lui Novac.

Posesia cui?
Iată cum meterezele de pe vremuri, menite să apere, au astăzi rol total opus. Acela de a împiedica estetica și plăcuta echipă a Craiovei să joace. În zilele noastre există instrumente sofisticate de calculare a posesiei. Eficiente într-o lume întreagă, ele devin aproape inoperante la Craiova. Pentru că nu știi, cu toată tehnica milenaristă, ce-ai avut în posesie, mingea sau gliile săltărețe. În caz de arbitraj video, e iarăși o problemă. N-ai cum să stabilești dacă glia sau brazda au trecut cu toată circumferința linia porții. Pentru că acele fragmente de sol, nefiind sferice, n-au circumferință.

O bubă cu puroi pe obrazul Giocondei
Comparând interioarele, dotările, curățenia, în acest moment stadionul din Craiova e peste Arena Națională. La oficială totul e mochetat, electronic și curat ca o farmacie. Parcările sunt impecabile, scaunele din tribună, intacte, căile de acces, curate. Da, se mai stinge tabela, dar unde nu se întâmplă asta? Stadionul a fost clasificat recent pe locul patru în lume, într-un clasament al arenelor inaugurate în 2017. Peste Wanda Metropolitano, bijuteria lui Atletico Madrid, gazda finalei Champions League 2019. Dar la nivel de gazon, Craiova e sub malurile pe care se suia Baba Novac, cu calul. E ca și cum pe obrazul fin al Giocondei ar apărea dintr-o dată o bubă din care curge puroi!

Doar primăvara? Oamenii nu?
O soluție ar fi venirea primăverii. Dă căldura, cântă cucul, iarba se mai înfrățește. Oare e de ajuns? Nu cumva gazonul trebuie înlocuit? Cât costă? Cât durează? E play-off și timpii s-au scurtat. Poate la vară, în pauză. Dar până atunci? Poți miza mereu pe tehnica lui Băluță, capabil să recupereze mingea care i-a rămas un metru în spate, înfiptă în noroi? Sau începi să faci antrenamente de adaptare, cu bucăți de glie în loc de minge? Așa cum stau lucrurile acum, terenul de la Craiova e pentru șenila de sub ghetele lui Tiago sau Kelici. În locul baghetelor dirijorilor din față se poate lucra cu uluci de gard sau cu pari de sprijinit via!