Van Basten şi Marea

Fotbalul oranj înseamnă efort, organizare şi plăcere. Cele trei cuvinte care au salvat şi au definit Olanda în toată istoria sa. Nederlanden, denumirea oficială a Olandei, înseamnă „Ţările de jos”. Cît de Jos, se pune întrebarea? Atît de jos încît […]

Fotbalul oranj înseamnă efort, organizare şi plăcere. Cele trei cuvinte care au salvat şi au definit Olanda în toată istoria sa. Nederlanden, denumirea oficială a Olandei, înseamnă „Ţările de jos”. Cît de Jos, se pune întrebarea? Atît de jos încît aproape jumătate din suprafaţă se află sub nivelul mării. De aici începe seria miracolelor.

Ţara la adăpost
Cu secole în urmă, oamenii fugeau din aceste locuri. Ţinut mlăştinos, umed, mereu inundabil, nesănătos. Mereu se revărsa marea şi strica totul.  Pe la 1500, cînd noi ne băteam cu turcii, olandezii au cărat cu spinarea şi cu roaba mii de tone de pămînt şi piatră, făcînd astfel diguri şi punînd ţara la adăpost.

Cu timpul, mlaştinile au fost desecate, iar apa, condusă prin mii de canale. S-au creat astfel teritorii noi, numite poldere, pe care s-au dezvoltat oraşe. Pericolul inundaţiilor însă n-a trecut, mai ales că se vorbeşte tot mai mult de încălzirea globală, implicit de topirea calotelor glaciare de la cei doi Poli.

Guvernul de la Haga are un proiect prin care fiecare cetăţean trebuie să contribuie cu o sumă, în jur de 100 de euro pe an, la consolidarea digurilor.

Grandoare şi decadenţă
Alături de miracolul natural stă miracolul uman. Oamenii au trăit, sute de ani, în condiţii aspre şi austere. Apoi, istoria s-a îmblănzit. În coffee-shopuri drogurile se vindeau şi se vînd încă la liber. Înainte de 1980, 70%din populaţie părăsise religia creştină sau rupsese legăturile cu biserica, protestantă sau catolică, nemaitrecîndu-i pragul cu anii.

Statul a intervenit şi a pus bazele a ceea ce s-a numit „renaştere etică”. Rezultatele se văd. Şomajul a scăzut la 9 la sută, cifră rezonabilă în Uniunea Europeană. Venitul mediu s-a ridicat, ajungînd la aproape 2.000 de euro. Cu toate acestea, Red Light District şi drogurile uşoare au rămas la locul lor. „Renaşterea etică” e contestată de organizaţii naţionaliste care susţin că aceste două elemente, curvele şi drogurile, asigură Olandei o identitate tot mai greu de păstrat în mijlocul unei Uniuni Europene indistincte.

Fotbal de plăcere
Dar curvele şi drogurile sînt mai mult ale străinilor. Localnicii muncesc mult, iar în week-end beau bere şi se duc la fotbal. Fotbalul e element de bază şi subiect de permanentă dispută într-o societate căreia regulile şi disciplina nu-i prea dau motive să se certe. Există mii de terenuri.

Fiecare sat are stadionul său gazonat, întreţinut. Deşi ţara e strîmtă, 40.000 de kilometri, un pic mai mare decît Oltenia, febra imobiliară încă n-a înghiţit bazele sportive. Oamenii joacă fotbal de plăcere, atunci cînd n-o fac organizat, la nivel de amatori. Cînd nu joacă fotbal, patinează sau merg cu bicicletele. Nu e nici o surpriză să vezi o respectabilă doamnă, de 80 de ani, venind de la cumpărături cu bicicleta.

Peste tot simţi respectul faţă de tradiţie. Ca această pereche de ghete, din muzeul Ajax, veche încă de cînd Van Basten, selecţionerul de azi, era junior.