Sistemul cu 26.900 de fundași

Craiova a câștigat cu CFR în inferioritate numerică. De fapt, oltenii au învins prin superioritate sufletească

Regulile fotbalului sunt simple, indiferent cu câți fundași joci. La fazele fixe, faci marcaj asupra adversarilor. Om la om sau în zonă, depinde de profilul tactic, depinde de modulul ales. CFR a luat gol la ultima fază a primei reprize, iar Dan Petrescu l-a distrus nepedagogic, în drum spre cabine, în văzul lumii, pe Cristi Manea. Da, teoretic la acea fază Manea e vinovat, n-a ținut colțul lung, a uitat și de linia ofsaidului și pe acel colț lung Băluță, un metru și un pic, a dat gol cu capul. Însă înainte să greșească Manea, a fost o eroare de arbitraj. Așa va figura acea fază în istoria centenară a CFR-ului.

Ce înseamnă o eroare de arbitraj?
Cornerul după care s-a marcat n-a fost corner, ci aut de poartă, iar acest lucru s-a văzut clar la televizor. Mingea a ieșit în afara terenului din șpițul ghetei lui Bancu. Motiv pentru cel puțin un sfert de oră de frustrări și de proteste, pe bancă și în teren. Petrescu fusese deja avertizat de Istvan Kovacs și amenințat cu excomunicarea, așa că mesagerul contestării la acea fază a devenit Ciprian Deac. Deși cornerul se executase deja, decarul CFR-ului continua să schimbe idei în contradictoriu cu arbitrul.

Teoria erorii la acea fază banală aproape că nu există. În urmă cu o lună și ceva, CFR câștiga meciul cu Iașiul printr-o fază în care un aut pentru moldoveni s-a transformat într-o aruncare de la margine, la fel de banală, în favoarea ardelenilor. Acum a fost invers. Un aut de poartă a fost ridicat la rangul de lovitură de colț. De regulă, când joci contra unei echipe cam din aceeași categorie valorică, poți avea împotriva ta șapte, opt, poate zece cornere pe meci. (Excepție face doar Christoph Daum, care a reușit să ofere echipei naționale un meci cu zero cornere). Uneori, la acordarea lor se mai pot strecura și erori, dar asta nu înseamnă că un corner acordat greșit e echivalent cu Trianonul, cu Dictatul de la Viena și cu Tratatul de la Versailles luate la un loc. E o eroare de colț de retină și atât.

Zidul din spatele lui Calancea
Cheia derbyului din Bănie trebuie căutată în altă parte decât în capacitatea ochiului uman de a distinge cele mai fine detalii legate de un corner. Concluzia acestui Craiova-CFR 2-1 cu miros de cozonac al Sărbătorilor trebuie căutată ceva mai sus de teren. În tribună! Acolo s-a câștigat meciul. A fost una dintre acele seri în care nu contează ce tactică aplici și câți fundași trimiți în teren. Până la eliminarea lui Băluță, Craiova și Mangia au avut un modul și o anumită ordine defensivă. După ce căpitanul a luat cartonaș roșu, tactica s-a schimbat radical. Craiova a jucat cu 26.900 de apărători. Atâția spectatori s-au raportat că ar fi fost, iar turnicheții de la intrare sunt cel mai lucid analist tactic al fotbalului. Ei rareori mint.

CFR a avut ghinionul de a ataca în căutarea egalării către peluza de nord a arenei oltene. Acolo, pe vremuri era un tunel gen Bumbești-Livezeni pe unde intrau în stadion Salvarea și Pompierii, iar deasupra tunelului se situa o tabelă de marcaj clădită din cărămizi date cu var. Azi, pe locul acelui tunel a stat galeria Craiovei, adică nucleul tactic al acestei victorii de decembrie. Ea a apărat poarta lui Calancea, spre ea veneau mingile lungi aruncate de Culio, ea l-a luat pe piept pe Urko Vera. Acolo s-a câștigat acest derby care s-ar putea să relanseze campionatul. Nu atât ca puncte în clasament, ci mai ales ca idee că fotbalul aparține celor care-l privesc din tribune.

O glumiță cam obraznică
Stadionul nou al Craiovei, cu miros de vopsea epoxidică, și-a bătut la meciul cu CFR propriile recorduri de asistență. Dar dincolo de cifre, a mai înregistrat o premieră. La Craiova sunt, etapă de etapă, mai mulți stewarzi, mai multe hostesse și mai mulți ospătari la loje decât cifra medie a spectatorilor de la celelalte meciuri ale etapei. Iar cheia rezultatului din derby stă și în această constatare, ce-i drept, puțin cam trufașă și obraznică.