Predicatorul Enache și răcnetul enoriașilor
„Băieți, ascultați-mă puțin! Nimic nu e întâmplător în viața asta. Să îmbrăcăm tricoul echipei e un lucru foarte mare, nu o coincidență!”. Așa grăit-a Gabi Enache, lăsat pe ciuci, ascultat de la câțiva pași de toată suflarea roș-albastră de la […]

„Băieți, ascultați-mă puțin! Nimic nu e întâmplător în viața asta. Să îmbrăcăm tricoul echipei e un lucru foarte mare, nu o coincidență!”. Așa grăit-a Gabi Enache, lăsat pe ciuci, ascultat de la câțiva pași de toată suflarea roș-albastră de la Giurgiu și privit perplex de telespectatorii celor trei posturi TV care transmiteau meciul în direct.
Să analizăm textul și mesajul? Ridicolul nu poate fi analizat. Asemenea vorbe, cât de mari, atât de goale, se rostesc uneori în discursurile transmise pe canale tv cu mesaj ecumenic asumat, dar n-au nimic în comun cu startul unui meci de fotbal. Cum să te mobilizeze astfel de banalități?
Problema nu e neapărat ce-a spus Enache și nici de ce-a vorbit tocmai el. Probabil că există o rotație pe care cineva, foarte posibil un antrenor secund, o are notată și-o respectă cu meticulozitate. Azi e rândul lui x, etapa viitoare ne motivează y și așa mai departe.
Care e rostul acestor meleuri ale unei unități de grup fals afișate, în epilogul cărora se răcnește de mai multe ori consecutiv cuvântul „victorie”? Dacă ai un asemenea ritual, practică-l în vestiar, acolo ești doar tu, ai tăi, pereții și conștiințele numai bune de mobilizat!
De ce se vine cu aceste incantații în public? Nu doar la Steaua, ci și la alte echipe! Să vadă lumea ce unitate de simțiri scoate la iveală grupul? Să se observe din tribună sau de la televizor rezistența monolitului? Unisonul l-am observat la Plzen, când cu lovitura liberă pe care se certau doi jucători importanți, până nu demult primii doi căpitani ai echipei.
Dragi băieți de la FCSB și de la alte inițiale ale campionatului românesc, dacă vrem teatru, avem unde să mergem, stagiunea e în toi! Dacă voi credeți că aceste predici răcnite și rostite în văzul lumii vă mobilizează, practicați-le în continuare! Dar notați că echipele mari ale lumii n-au astfel de ritualuri atavice, sau dacă le au, le execută în intimitate, nu în public!