Turneul candidatilor

Cu jumătate de an înainte de alegerile federale începe să se cam contureze designul viitoarelor buletine de vot

Ieri, Marcel Pușcaș a spus că intenționează să candideze. Cristi Balaj, alt nume vehiculat, a lăsat de înțeles că Generația de Aur îl va susține pe Florin Prunea, fără să precizeze dacă el însuși va intra sau nu în cursă. Sunt cărți care încă se fac, se amestecă, dar devine din ce în ce mai limpede că Burleanu, care va figura măcar alfabetic în capul buletinului de vot, va avea măcar doi-trei adversari redutabili.

Pe cine ai în spate?
Echipa federală aflată la putere e în plină campanie de atragere a figurilor emblematice. Contra selecționer, Mutu mare dregător pe la curtea împărătească, Cămătaru în Comisia Tehnică. Se colecționează numele mari care să dea legitimitate unei structuri afânate, Burleanu-Bodescu-Vișan, fără rezonanță în lumea fotbalului.

Dincolo, Prunea, cu sau fără Balaj alături, prezintă un fundal cu poza bucuriei de la Pasadena. Generația de Aur. Sunt cam toți de partea lui (lor?), poate minus Dorinel și Tibi Selymes, adică flancul stâng. Dar o generație (sau Generație?) atât de puternică se poate lipsi de aripa stângă. Atacă pe dreapta sau, și mai bine, pe centru.

Pușcaș n-are pe fundal nici Generația de Aur, nici aristocrații de touchscreen ai fotbalului din mileniul trei. Își poate pune pe afiș radiografia unei tibii (a sa, personală) făcută țăndări pe teren în urmă cu mai bine de trei decenii. Plus toate problemele ridicate în ultimii ani pe Facebook sau la televizor și neluate în seamă de șefii săi de la Casa Fotbalului. E ciudat ca un angajat federal să nu fie luat în seamă de instituția unde lucrează și să aibă nevoie de mediul electronic sau catodic pentru a se exprima.

Cât contează fundalul pentru electorat?
Teoretic, nu contează foarte mult. Ar conta dacă s-ar vota ca la alegerile parlamentare sau prezidențiale. Pentru oamenii care stau în fața televizorului și apoi vin la urne e important cine te susține. Suntem o țară care se uită mult la poze și căreia îi place să recunoască personaje.

Pentru membrii Adunării Generale, cei circa 250 cu drept de vot, lucrurile stau puțin altfel. Puțin îi pasă lui nea Gică ajefistul sau lui nea Vasile de la cine știe ce structură de juniori sau de fotbal în sală că tu, candidatul, îl ai în spate pe Lupu sau pe Gică Popescu. Poți să-i vii cu zece de Hagi sau cu douăzeci de Cămătaru, lui, ajefistului, trebuie să-i smulgi votul demonstrându-i că o va duce mai bine decât până acum. El, individual, dar și instituția pe care o reprezintă. Ce program financiar îi prezinți, dacă îl asiguri că la finalul mandatului tău fotbalul va fi mai bun și mai productiv decât e acum. Astea sunt prioritățile, abia apoi urmează pozele înrămate.

Dincolo de înjurarea lui Burleanu
Până în mai sau când vor fi alegerile, Burleanu se va lăuda cu ce-a făcut și – pentru că n-a făcut foarte multe – mai ales cu ce va intenționa să facă dacă va fi reales.

Ceilalți candidați sunt în pericol de a cădea într-o mare capcană. Aceea de a-l critica luni în șir pe actualul președinte. Că deficitul bugetar e cel care e, că nu ne-am calificat la Mondiale, că sustenabilitate, că predictibilitate și așa mai departe. Repetate la nesfârșit, aceste critici al căror mesaj e cunoscut deja atât de electorat, cât și de public vor ajunge să plictisească.

Sigur că se poate spună că tu, candidatul X, vei face totul pe dos decât Burleanu, adică bine. Dar mesajul e prea simplist. Oamenilor, ca să te aleagă, trebuie să le promiți lucruri concrete. Și, ce e cel mai important, dacă te-au ales, să-ți tii promisiunile.