Portița lui Dan Petrescu

Când a fost trimis în tribună, Dan Petrescu s-a dus în tribună.

La mai puțin de un metru, la câțiva centimetri de banca gazdelor, s-a deschis o portiță, iar antrenorul CFR-ului a trecut dincolo de ea. A stat acolo restul meciului, minus pauza, când, însoțit de deja legendarul bodyguard al CFR-ului, a făcut un drum dus-întors pe partea cealaltă a terenului, la cabine. Unde, după propria-i declarație, n-a intrat în vestiar. Înseamnă c-a mers vreo jumătate de kilometru doar ca să se mai dezmorțească. Dacă stai chircit acolo, pe primul rând de scaune din spatele băncii, riști să anchilozezi.

În repriza a doua a vorbit mereu cu cei de pe bancă. Panin, delegatul, fostul căpitan al CFR-ului, era cureaua de transmisie. Când a vrut să facă schimbare, n-a mai fost nevoie de Panin. L-a chemat la el pe Păun, pe care dorea să-l bage în teren. A rezultat o imagine tipică pentru fotbalul nostru. Rezerva, lipită de gard, cu capul aplecat pe spate, ca să audă mai bine. Antrenorul eliminat de pe bancă, răsfrânt în față, peste portița despărțitoare, ca pe geamul trenului. Lipsea doar plăcuța cu „Nu vă aplecați în afară, e pericoloso sporgersi”. Că tot vorbim de CFR!

Oare pe stadionul din Gruia există și în dreptul băncii oaspeților, la nici măcar un metru distanță, acea portiță practicată în gard? Probabil că nu. Dacă, de exemplu, ar fi fost eliminat Mangia, ar fi trebuit să meargă în loja conducătorilor săi, ca să nu stea în mijlocul spectatorilor clujeni, ostili, firește.

Când vezi acest gen de imagini, cu antrenori eliminați și cu jucători de rezervă discutând peste gard ca Moromete și Bălosu, restul întâmplărilor aproape că trec în plan secund. Că Dan Petrescu avea dreptate la faza care i-a adus eliminarea. Că antrenorul CFR-ului a ghicit tactica pentru cel mai greu meci de până acum, lăsând deliberat inițiativa Craiovei. Că jocul clujenilor pare cel mai legat și mai solid din tot campionatul. Că meritele lui Dan pentru poziția de lider sunt indiscutabile. Că regulamentul nu e extrem de clar în privința antrenorilor eliminați.

Rămân doar imaginile cu discuțiile la gard, iar imaginile nu dau bine deloc, nici măcar atunci când scopul scuză mijloacele. Le scuză, dar le și întipărește în memorie.