Poate fotbalul scăpa de politică?

Grea întrebare. După o discuție de aproape patru ceasuri, marți noaptea, la "Jocuri de putere", emisiunea lui Rareș Bogdan de pe Realitatea TV, am înțeles că nu prea poate.

Că fotbalul e învârtit de politicieni, nu ca o jucărie cu sfori, ci precum un mecanism folositor, care poate tangenta noi orizonturi aducătoare de voturi.

Că plecând de la Daum înapoi pe firul lucrurilor, acesta a fost instalat de Răzvan Burleanu, care la rândul său a fost pus în funcție de binomul politicieni-servicii secrete. Cum poate influența politicul niște alegeri libere la Federație, unde votează, prin reprezentanți socotiți apolitici, cluburile, structurile de juniori, AJF-urile?

Foarte simplu. Clubul e susținut, mai ales jos, către talpa țării, de primărie. S-au făcut și socoteli și s-a ajuns la concluzia că peste trei sferturi din echipe folosesc fonduri publice. Primarul, șeful de Consiliu Județean sau cine o fi numărul unu, adică omul care are banii la chimir, primește linia de sus, de la șefii din partid. O aplică imediat, impunându-i delegatului în Adunarea Generală a FRF cu cine să voteze. Iar acesta, de frică să nu-și piardă pâinea, face ce i s-a spus.

Poate fi contracarat acest mecanism aparent inexpugnabil? Foarte greu!

Prima variantă ar fi aceea ca delegații să spună „Da, am înțeles, să trăiți!”, dar să facă așa cum le dictează conștiința. Votul e secret, însă mulți dintre politicieni cer dovezi de la delegați, cea mai la îndemână fiind poza cu buletinul de vot, înainte de a fi introdus în urnă. E greu de crezut că mai mult de jumătate dintre electori ar fi în stare să înșele vigilența exersată în probleme mult mai complicate a șefilor lor.

A doua variantă pare ceva mai plauzibilă, dar tot dificil de dus la îndeplinire. Recent s-a emis acea Ordonanță prin care organele puterii locale pot direcționa până la 5 la sută din bugetul lor către sport. Asta înseamnă etatizare, control aproape total asupra modului în care se învârte mingea pe cuprinsul patriei. Dar, decât să se fi emis această Ordonanță, nu se putea umbla la Legea sponsorizării, să se creeze facilități mediului privat pentru investiții în sport? Să se scoată fotbalul de sub pulpana statului, iar în cluburi să poată investi firme private în condiții decente, nu în cele spoliatoare de până acum, care taie din fașă orice fel de inițiativă particulară?

Răspunsul se pare că e „nu”. Ordonanța celor 5 la sută a fost dată de politicieni, iar îmbunătățirea Legii sponsorizării ar fi tot de competența politicienilor. Care se pare că n-au niciun interes și niciun chef să facă asta.