România în Comuna Primitivă
La echipa națională se înjură spectatorii, se minte că e bine când e rău și se dau indicații preistorice

Din 180 de minute cu Armenia, peste 120 le-am petrecut cu om în plus. Aproape întreg meciul de la Erevan, unde i-am fãcut praf și am defilat în piept cu acea (unică, până la retur) victorie. Și mai bine de jumătate de oră la București, când zău că nu s-a prea văzut. Am jucat încâlcit, lent, crispat, într-un singur cuvânt, prost.
„Fărăăăă fauuuult!”
Era prin minutul cincizeci și ceva, înainte să primim penalty. Armenii aveau mingea în treimea noastră, spre lateral, pasau nu foarte convingător, iar noi încercam să le-o luăm printr-un fel de pressing destul de leșinat, fără intensitate. În acel moment microfoanele de fond au captat și au transmis telespectatorilor un strigăt disperat: „Fărăăăă fauuuult”.
Adică nu care cumva ca vreunul dintre ai noștri să faulteze și să ne pomenim, din nimic, cu o fază fixă la care armenii să vină buluc în careul nostru. Un strigăt venit din Precambrianul fotbalului, practicat încă pe scară largă la ligile inferioare, dar de-a dreptul anacronic atunci când vine vorba de echipa națională. Se presupune că la acest nivel vin fotbaliști care știu că nu trebuie să faulteze aiurea și să ofere lovituri libere adversarilor.
Culmea e că primitiva incantație a fost rostită în limba românã. Primul bănuit ar fi secundul Ionuț Badea. Dar ar fi pe nedrept, pentru că el, care merită mult mai mult decât să așeze jaloanele, fie și la echipa națională, e un intelectual al fotbalului, ajuns conjunctural și regretabil în acest post meschin, probabil că nu practica urletul nici când antrena la Curtea de Argeș. Atunci cine? Nici nu mai are importanță, contează că de pe banca României se zbiară indicații de Șirineasa sau Saelele.
Tinerii
Că rãmâne sau cã nu, Daum ne va scoate ochii că a întinerit echipa. Cu Armenia n-a fost niciun tânăr pe teren în primii 11, vârstele titularilor cuprinzându-se între 24 – Băluță și Stanciu – și aproape 33, Pintilii. Cristi Ganea a făcut 25 de ani în mai, așa că poate fi considerat doar nou la națională, nu și tânăr. Plus minutele din final ale lui Ivan, 20 de ani, mai mult justificative pentru teza tinereții, decât utile. Iar cine credea că Ivan se va duce al doilea vârf, lângă Andone, o făcea pe cont propriu. Fostul oltean a fost ceva între coordonator și aripă stângă și a colecționat un cartonaș galben. Atât!
Maxim
A înjurat tribunele, care, la rându-le, îl înjuraseră. Se mai întâmplă, deși nu e frumos. Dar le-a înjurat după ce a dat – ce-i drept, de la doi metri, cu poarta goală, i-o fi fost greu? – golul victoriei în minutul 91. Fără acel gol după care Alex și-a băgat (repet, nepermis!) ce și-a băgat în mama suporterilor din peluză, acum era iureș mare. Probabil că la Daum nu se mai punea problema dacă finalul e 2018 sau 2020, ci dacă e acum, 3 septembrie, sau marți, 5 septembrie, după Podgorica.
Atenție la „pogrom”!
Danemarca, în fața căreia noi n-am obținut nici măcar un corner la Cluj, a spulberat cu 4-0 Polonia, care a șters de două ori pe jos cu România, la București și la Varșovia. Deși Lewandowski și ai lui sunt aproape calificați, „Sport”, ziar din capitala polonă, a considerat înfrângerea ca pe un „pogrom”. E însă greu de crezut că selecționerul Nawalka își va permite vreodată să spună că „Sport” e bun doar la împachetat pește.
Dar nu asta e problema, ci aceea că peste o lună mergem și noi la Copenhaga, locul „pogromului” de vineri seara. Deși afară e cald încă, ne ia de pe acum cu frig.