Torţele cuplajelor
După inaugurarea sa, în 1953, fostul „23” a găzduit cele mai multe partide ale echipei naţionale, majoritatea finalelor de Cupă şi numeroase cuplaje interbucureştene. De asemenea, pînă în 1974, cînd s-a inaugurat arena din Ghencea, CCA, ulterior Steaua, îşi disputa […]
După inaugurarea sa, în 1953, fostul „23” a găzduit cele mai multe partide ale echipei naţionale, majoritatea finalelor de Cupă şi numeroase cuplaje interbucureştene. De asemenea, pînă în 1974, cînd s-a inaugurat arena din Ghencea, CCA, ulterior Steaua, îşi disputa şi ea partidele de acasă pe acest stadion.
Echipele bucureştene făceau abstracţie de calitatea lor de gazdă, iar atunci cînd se întîlneau între ele, Steaua, Dinamo, Rapid, Progresul, ulterior, din anii ’70 Sportul Studenţesc se întîlneau doar pe „23”. Se adunau 60-70.000 de spectatori, iar galeriile rămîneau să urmăreasă întregul cuplaj, nu doar partida favoriţilor. Rapidiştii se aşezau deasupra intrării la vestiare, la tribuna a doua. Dinamoviştii ocupau peluza din stînga „oficialei”, spre capătul liniei de troleibuz. Steliştii aveau sectoarele în peluza unde se află acum tabela, pînă spre tribuna oficială. Ceilalţi, Sportul sau Progresul, fiind mai puţini, n-aveau locuri anume. Închipuiţi-vă astăzi cum ar ţine forţele de ordine piept acestor galerii prezente în acelaşi timp pe acelaşi stadion! Dar în acei ani oamenii erau mai paşnici, singurele emoţii fiind cele ale pompierilor atunci cînd, în noapte, învingătorii aprindeau ziare pe post de torţe.
În zi de meci, ITB-ul reacţiona, deturnînd mai multe mijloace de transport spre arenă. În geamul tramvaielor sau troleibuzelor apăreau inscrişţii gen „meci”, „cuplaj” sau „stadion”. Practic, întreg Bucureştiul se punea în slujba evenimentului sportiv.
Divizia B cu 80.000 de spectatori
În anii ’70 au apărut meciurile în nocturnă. Deschiderea era la lumina zilei, meciul vedetă disputîndu-se sub reflectoare. Erau singurele momente în care Divizia A se bucura de acest privilegiu. În rest, se juca după-amiaza, dar erau şi situaţii în care spectacolele aveau loc la matineu.
După retrogradarea Rapidului, la finele anilor ’70, „B”-ul a început şi el să se joace în Cuplaj. Erau Rapid, Metalul, Autobuzul, Progresul care de cele mai multe ori se înfruntau pe „Republicii”, dar uneori ajungeau să evolueze şi pe „23”. Atunci lumea îşi ocupa locurile de la 6-7 dimineaţa, pentru că la nouă începea primul meci. Rămîne memorabil un Progresul-Rapid, disputat în primăvara lui ’80 şi încheiat cu victoria şi promovarea „bancarilor” la care au asistat peste 80.000 de oameni, majoritatea rapidişti dezamăgiţi.
Tribune de zăpadă
Ultimul cuplaj a avut loc în primăvara lui 1985. Atunci, într-o sîmbătă de martie, s-a şi bătut recordul de asiustenţă. A doua zi, duminică, aveau loc alegerile unde trebuiau votaţi candidaţii FDUS, iar organizatorii, ca să nu irite mulţimea, au lăsat intrarea liberă. S-au strîns peste o sută de mii de oameni, iar cei care nu mai aveau loc în tribune, au intrat pe pistă, unde au stat în picioare, pe mantinelele formate din zăpada strînsă de pe gazon. La ieşire s-au iscat ceva încăierări, a intervenit Miliţia şi, ulterior, s-a hotărît ca fiecare echipă bucureşteană să-şi dispute meciurile de acasă pe arena proprie.